Cele două sirene

Am intrat în biroul ei lung şi îngust, privind ora pe telefonul mobil, exact ora 21.00. M-a  întâmpinat o secretară, destul de prezentabilă, recunosc. În mod deliberat, m-a lăsat să aștept 20 de minute … apoi mi-a spus că pot merge în biroul celei de-a doua „Sirene”. S-a ridicat să mă salute şi să văd că purta o rochie neagră foarte scurtă. Mă privea fix în ochi, încercând să „se conecteze cu mine”, în timp ce eu o priveam şi mă gândeam la toţi cărora le mâncase banii. Oare ce păţesc toţi acei ignoranţi pe care îi înnebuneşte? Nu ştie să se îmbrace, se machiază precum o cântăreață provincială într-un poster de cabaret de mâna a doua, parfumul ei aproape că miroase urât, genele false sunt strâmbe …

Când a văzut că nu m-a „prins” cu ochii, s-a ocupat de costum şi de cămașa pe care o purtam. Mi-a sugerat să mă aşez şi a ales să stea în faţa mea, pozându-mi şi prezentându-se ca Sharon Stone în Basic Instinct. Mi-a oferit o băutură, a fost dezamăgită pentru că „nu beau şi că nu mă pot relaxa”. A fost şi mai rănită când a văzut că nu fumez.

S: „Dar ce fel de grec eşti la urma urmei? „Fără ţigară, fără băutură? – Măcar te pricepi la altceva? ” m-a întrebat cu subînţeles.

I: „Nu, la nimic special. Sunt un simplu provincial din Grecia, care s-a întâmplat să vină în România şi să se ocupe cu afaceri imobiliare”.

S: „Am auzit şi alte lucruri despre tine”, a spus ea şi a suflat fumul țigării spre mine. „Ce pot face pentru tine, frumosule provincial din Grecia? Ce vrei de la mine?”

I: „Aşa cum am spus la telefon, am venit pentru cei 232.000 de Euro sau terenul clientului meu. Sunt ai lui şi trebuie să-i ia înapoi … „

S: „Şi cum intenţionezi să îi iei de la mine?” a spus zâmbind şi schimbându-şi picioarele. „Spune-mi, mi-ai stârnit curiozitatea … aşa deştepţi sunt toţi din locurile tale, din …”

I: „… Katerini şi Olympus. Nu îi voi lua eu, tu mi-i vei da înapoi, pentru că eşti o fată bună, care are minte şi își cunoaște interesul”.

Sirena blondă începu să râdă. Se simțea stăpână pe situație.

…

București, iarna anului 2012

Când a început criza imobiliară în 2008-2009, îmi pregătisem deja compania pentru aceasta, motiv pentru care eu și echipa noastră am reușit să urcăm în topul primelor 10 companii imobiliare din România, într-un moment în care alţi „mari jucători” s-au prăbuşit. Împreună și cu impactul mare pe care l-a avut blogul meu imobiliar, situația a fost foarte bună şi am putut vedea practic rezultatul sacrificiilor uriașe şi a orele nesfârşite de muncă. În afară de cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare, a început să „înflorească” prestarea de servicii de consiliere pentru investiţii, găsirea de soluții pentru utilizarea proprietăţilor clienţilor, în timp ce începusem cu Grigoris şi activitatea noastră în surse de energie regenerabile, etc. Timpul meu era foarte bine drămuit.

Dar nu am uitat niciodată de primii mei clienți, cei care au avut încredere în mine în 2004, 2005 şi 2006, fiind „drojdia” de care aveam nevoie pentru a merge mai departe. Nu uit că am venit într-o ţară străină, necunoscând pe nimeni, nici măcar limba. Din această cauză, atunci când G. m-a sunat şi mi-a cerut să ne întâlnim, am lăsat totul deoparte şi m-am hotărât să ne întâlnim în aceeaşi zi.

A investit 50.000 de Euro cu mine, a făcut 120.000 de Euro, apoi a reinvestit 100.000 de Euro din acea sumă şi a făcut 250.000 de Euro. Alături de alte două mici mișcări, am estimat că în 2008 avea fonduri sau bunuri imobiliare în valoare de aproximativ 300.000 de Euro. Apoi a încetat să mai lucreze cu mine şi ne mai vedeam pe aeroport, fără să insist asupra problemelor de muncă.

De la 50.000 la 300.000 şi înapoi la 0 …

„English Bar” al hotelului Hilton era frecventat de clienţi care fumau inclusiv trabucuri, dar mă aşteptam să fie complet liniştit în seara aceea şi să evit fumul. M-am așezat într-un fotoliu din dreapta cum intrai şi l-am aşteptat. Când a venit, mi-a fost greu să-l recunosc … neglijent, cu haine vizibil deteriorate, mult păr alb, nebărbierit şi cu un aspect ciudat. I-am comandat băutura preferată pentru el în timp ce mi-am luat obişnuitul ceai verde. I-a luat ceva timp să se liniștească, dar când a început, a fost un torent …

G: „Ilia, trebuie să mă ajuți!”

I: „Ce ţi s-a întâmplat? Dacă pot, cu mare … „

G: „Ilia, poţi şi trebui să mă ajuţi, eşti ultima mea speranță. Am pierdut totul … „

I: „Ce se întâmplă cu tine? Spune-mi…!”

G: „Mi-am pierdut toţi banii, sunt lefter, sunt şantajat de două femei din România şi soția mea din Grecia va divorța de mine … pierd totul, Ilia”, a spus cu vocea foarte tare şi chelnerița s-a întors spre noi, încercând să-şi dea seama dacă vrem să comandăm ceva sau dacă doar scoatem strigăte articulate într-un limbaj necunoscut ei.

I: „Linişteşte-te, omule! Ce înseamnă lefter? Te-am lăsat cu câteva sute de mii de euro … „

G: „Euro din care am cheltuit câteva zeci de mii ca să trăiesc mai bine şi apoi m-am încurcat cu aceste două femei şi i-am pierdut pe toți! Şi soția mea a aflat că mi-am pierdut banii, iar acum m-a amenințat că va pleca”.

I: „Cum ți-ai pierdut banii? Cine sunt aceste două femei? Ce s-a întâmplat?”

Combinaţia

Atunci G. mi-a spus exact ce s-a întâmplat. În ianuarie 2009 a întâlnit o doamnă, care „se ocupa de afaceri imobiliare” în general şi pe termen nelimitat. La început a crezut că această femeie s-a îndrăgostit de el (da, mulți dintre noi bărbaţii suntem naivi) şi a ascultat de sfatul ei de a investi într-un teren într-o suburbie foarte aproape de București, în nord. Apoi, această doamnă s-a certat cu el și i-a cerut o parte din teren.

Căutând ajutor, s-a „întâmplat” să întâlnească o a doua doamnă (ulterior, şi-a dat seama că lucrează cu prima). Ea i-a făcut „ochi dulci” la început, prezentându-se în acelaşi timp ca expert de top, dar apoi l-a făcut să semneze un contract de mai multe pagini. Cu acest contract „şi-ar rezolva problema cu prima”.

El a crezut că problema sa a fost rezolvată, deși el nu s-a ocupat de nimic, dar la un moment dat, când a decis să vândă proprietatea şi a contactat un broker, acesta i-a spus că a analizat situația iar proprietatea aparține unei doamne şi nu lui, de fapt era a celei de-a doua femei pe care o întâlnise, aceasta înscrisese terenul pe numele ei. Când a sunat-o şi a întrebat-o ce se întâmplă, ea i-a trimis o altă notificare de mai multe pagini împreună cu contractul pe care l-au semnat şi i-a explicat că proprietatea îi aparține ei acum, el i-a dat-o ca plată pentru serviciile ei. Întrebând pe cunoscuți şi necunoscuți, el a constatat că cel puțin 20-25 de alţi investitori o păţiseră ca el. Nimeni nu găsise vreo soluţie, femeia acumulase bunuri imobile de multe milioane de euro.

Mi-a spus cu zeci de detalii cum fusese păcălit. Am vorbit ore întregi şi am plecat când … chelnerița ne-a dat afară pentru a închide barul. 

Cele două sirene

I: „Spune-mi adevărul. Te-ai culcat cu ele? Cu amândouă?”

G: „Da, am crezut că m-au plăcut, acum regret şi simt remuşcări faţă de soția mea …”

I: „… şi acum relaţia ta depinde dacă ai sau nu bani. Perfect! Tu, omule, nu ai înțeles că toate acestea erau „făcătură”?

G: „Nu, în definitiv nu mă mai ocupam cu imobiliarele. Mi-am pus toate economiile în acest teren şi am spus că voi aştepta să treacă criza pentru a-l vinde ”.

I: „Îmi poţi descrie cum arată aceste femei?”

Când a început să mi le descrie, am înțeles imediat la cine se referea. Mulți au discutat despre modul în care „au jupuit naivii”, dar nu m-am ocupat niciodată de metodele lor, nu am avut relații cu ele.

G: „Sunt frumoase, dar într-un mod uşor imoral, ca sirenele care îi încântau pe marinari şi  ulterior îi mâncau, aşa cum spune mitologia”, a adăugat G. înainte să înceapă să le înjure în orice mod posibil şi neverosimil.

I: „De ce le înjuri?”

G: „Pentru că sunt prostituate! Se culcă cu bărbații, îi seduc şi le iau banii, bani pentru care bărbaţii au muncit din greu! Sunt ieftine!”

I: „Eu am o altă părere. Le consider foarte inteligente şi capabile. Și da, dacă o femeie vrea să-și trăiască în acest mod viața, bravo ei dacă găsește naivi şi îşi oferă serviciile, încasând mult în loc de puțin”.

G: „Nu cumva m-ai numit naiv?”

I: „Da.”

G: „Am venit aici să mă ajuţi şi tu mă înjuri?”

I: „Îţi spun adevărul, nu te înjur. Ai fost la un avocat? Vrei să vorbesc cu  … „

G: „Nu am bani pentru un avocat bun, Ilia. Trăiesc foarte greu şi abia îmi acopăr obligaţiile. Știu că trebuia să te consult înainte de a investi acolo, înainte să semnez toate acestea, am câștigat bani cu tine şi m-am îmbogăţit, dar … „

I: „Acestea aveau alte talente, ştiu. Nici o problemă. Ce vrei să fac pentru tine?”

G: „Dacă acestea sunt sirenele, vreau ca tu să devii Ulise”.

I: „Ce vrei să spui?”

G: „Am să îţi dau să studiezi toate documentele pe care le deţin. Ulterior vreau să te întâlneşti cu ele, să nu cedezi farmecelor lor, ca majoritatea, şi să găsești o modalitate de a-mi recupera terenul!”

I: „Ulise s-a legat de catarg şi a pus ceară în urechile marinarilor săi, ca să nu audă cântecul sirenelor şi să fie fermecaţi …”

G: „Am să te leg dacă este necesar!”

I: „Poate să…”

G: „Eşti ultima mea speranță!”

Când i-am spus că îl voi ajuta, şi-a sunat soţia în Grecia şi mi-a cerut să-i confirm doamnei. Aşa s-a extins „dragostea” ei pentru el …

„Sirena brunetă”

Când în viață îţi ajuți partenerii din alte domenii, adesea mulți dintre ei se dovedesc a fi oameni corecţi şi te ajută la rândul lor. Aşadar, cu ajutorul colaboratorilor noștri, am început să studiez hârtiile lui G. Am început cu „Sirena brunetă”, care îl „muşcase” mai moale. Ea îi luase 26.000 de Euro pentru a-şi vinde acţiunile către compania care cumpărase terenul. Vedeți, G. nu mi-a spus întregul adevăr, o pusese ca asociat în companie, întrucât ea l-a convins că „un străin, pentru a înființa o companie în România, trebuie să aibă partener şi un român”.

Desigur, aceasta a fost o minciună şi o glumă … Dar prima „Sirenă” făcuse greșeala de a-i trimite şi în scris, în timp ce, dintr-un motiv necunoscut, aceeaşi poveste (că o companie trebuie să aibă acționar şi un român) a fost scrisă în actul său constitutiv. Relativ repede am găsit o cunoştinţă comună cu „Sirena brunetă”, am informat-o că voi începe un litigiu împotriva ei, în numele clientului meu, având ca obiect înşelăciunea şi în cele din urmă a acceptat să îi înapoieze lui G. 11.500 de Euro. „Restul am cheltuit” mi-a spus ea la telefon când am vorbit, după ce iniţial m-a numit şantajist, procesoman, neom, etc. Când la finalul conversației i-am refuzat invitația de a ne întâlni, mi-a spus că sunt fără inimă, un bărbat care se uită doar la bani, etc. Am răspuns că are dreptate şi că o mare dragoste nici măcar nu s-ar fi născut şi am încheiat conversația.

I: „De câte ori ai fost cu ea?”

G: „Şapte …”

I: „Am economisit 11.500, ai pierdut 14.500, aproximativ două mii de euro de ieşire. Ai gusturi scumpe, prietene”.

G: „Cu cealaltă este marea problemă, acolo să vedem ce idee o să ai …”

„Sirena blondă”

„A doua Sirenă” a fost informată imediat de prima şi se aștepta să o contactez imediat, dar eram extrem de ocupat la locul de muncă. După ce am reexaminat toate hârtiile pe care G. le semnase cu ea şi cu ajutorul a doi avocați şi a unui prieten care avea acces la informații importante, am decis să o sun direct, fără a folosi un cunoscut ca intermediar. Când şi-a dat seama cine sunt, vocea ei s-a schimbat şi a luat tonul unui producător de radio seara, melancolică şi plină de promisiuni. Biroul ei era în centru, m-a invitat să o întâlnim acolo vinerea viitoare „după serviciu”.

G: „Oh, ea te … va viola acolo şi vei ieşi din biroul ei, întors împotriva mea”, a comentat G. „Şi pe mine tot acolo m-a chemat pentru prima dată … poate că are camere de inregistrat”.

„Aminteşte-ţi ce spui acum când am să-ţi cer să mă plătești, bărbat fatal ce eşti tu, că te văd femeile şi vor să te violeze pe loc”.

Am intrat în biroul ei lung şi îngust, privind ora pe telefonul mobil, exact ora 21.00. M-a  întâmpinat o secretară, destul de prezentabilă, recunosc. În mod deliberat m-a lăsat să aștept 20 de minute … apoi mi-a spus că pot merge în biroul celei de-a doua „Sirene”. S-a ridicat să mă salute şi să văd că purta o rochie neagră foarte scurtă. Mă privea fix în ochi, încercând să „se conecteze cu mine”, în timp ce eu o priveam şi mă gândeam la toţi cărora le mâncase banii. Oare ce păţesc toţi acei ignoranţi pe care îi înnebuneşte? Nu ştie să se îmbrace, se machiază precum o cântăreață provincială într-un poster de cabaret de mâna a doua, parfumul ei aproape miroase urât, genele false sunt strâmbe …

Când a văzut că nu m-a „prins” cu ochii, s-a ocupat de costum şi cămașa pe care o purtam. Mi-a sugerat să mă aşez şi a ales să stea în faţa mea, pozându-mi şi prezentându-se ca Sharon Stone în Basic Instinct. Mi-a oferit o băutură, a fost dezamăgită pentru că „nu beau şi că nu mă pot relaxa”. A fost şi mai rănită când a văzut că nu fumez.

S: „Dar ce fel de grec eşti la urma urmei? Fără ţigară, fără băutură? – Măcar te pricepi la altceva? ” m-a întrebat cu subînţeles.

I: „Nu, la nimic special. Sunt un simplu provincial din Grecia, care s-a întâmplat să vină în România şi să se ocupe cu afaceri imobiliare ”.

S: „Am auzit şi alte lucruri despre tine”, a spus ea şi a suflat fumul țigării spre mine. „Ce pot face pentru tine, frumosule provincial din Grecia? Ce vrei de la mine?”

I: „Aşa cum am spus la telefon, am venit pentru cei 232.000 de Euro sau terenul clientului meu. Sunt ai lui şi trebuie să-i ia înapoi … „

S: „Şi cum intenţionezi să îi iei de la mine?” a spus zâmbind şi schimbându-şi picioarele. „Spune-mi, mi-ai stârnit curiozitatea … aşa deştepţi sunt toţi din locurile tale, din …”

I: „… Katerini şi Olympus. Nu îi voi lua eu, tu mi-i vei da înapoi, pentru că eşti o fată bună, care are minte şi își cunoaște interesul”.

Sirena blondă începu să râdă. Se simțea stăpână pe situație.

Pasărea inteligentă de nas se prinde

S-a ridicat şi s-a apropiat de mine. Îmi închipui că mișcările ei ar „activa” alţi bărbaţi, dar pe mine m-au lăsat complet indiferent.

S: „Deci crezi că mă poți „prinde” de undeva şi preferi să ne certăm? Nu ai vrea să ne înţelegem noi doi în vreun fel?” mi-a spus apropiindu-se de fața mea. Am rămas politicos şi nu mi-am arătat dezgustul faţă de parfumul ei.

I: „Spun din nou că ai „muşcat” atât de mulți, dă-i înapoi terenul lui G. şi nu-i distruge viaţa!”

S: „Nu am distrus viaţa nimănui şi nici nu a semnat nimeni cu mine cu forța. Ofer servicii şi sunt plătită pentru ele. Nu mă poţi „prinde” de undeva, totul este legal, făcut cu contracte” a spus ea şi s-a retras treptat, întorcându-se la locul ei, nemaifiind dispusă să o reprezinte pe Sharon.

I: „Dacă nu îi dai înapoi banii sau terenul şi vei fi obligată să o faci ulterior, se va creea un precedent şi ceilalți fraieri se pot trezi şi îşi vor cere lucrurile înapoi.”

S: „Sunt curată ca lacrima, blufezi”.

Atunci am cerut două minute şi am deschis dosarul pe care îl adusesem cu mine …

I: „Spun că pasărea inteligentă de nas se prinde, şi cum te simți atât de încrezătoare în tine, ai devenit neglijentă.

Ia să vedem ce ar putea studia un judecător şi i-ar stârni interesul …

A. Ai semnat un contract de peste 20 de pagini cu clientul meu, care prevede că acesta renunță la dreptul de a respinge orice pretenții viitoare pe care le faci cu privire la contract, renunță la dreptul de a se apăra în instanță şi acceptă în prealabil orice pretenţie viitoare.

B. Ai semnat un contract de 7.000 de Euro. Apoi l-ai mărit unilateral la 232.000 de Euro, fără ca acesta să fi semnat ceva, există o monografie care nu este a lui. Cred că știi că acest lucru se numește plastografie, fals. Pe baza celor 232.000 de Euro datoraţi, ai emis un ordin de plată şi i-ai luat proprietatea, fără ca acestuia să i se fi adus la cunoștință.

C. Pentru cei 232.000 de Euro nu ai oferit niciun serviciu, nici măcar cele pe care le-ai oferit atât lui G., cât şi altora. Nu există devize, listă cu orele lucrate, nimic.

D. Toate acestea au fost acceptate de notarul cu care lucrezi toate aceste cazuri şi a acceptat să-ţi transfere titlul. Dacă va fi citat în instanţă şi i se vor prezenta faptele sale ilegale, te va acoperi sau va declara împotiva ta „ca să se salveze?”

S: „Nimic din toate acestea nu reprezintă o dovadă pentru care să mă condamne o instanță, spui prostii”, a răspuns ea, dar fața ei se schimbase. Nu mai zâmbea, în timp ce îşi trăgea nervoasă în jos rochia (fără prea mult succes) şi îşi sorbea frenetic ţigara Sobranie.

I: „Oamenii au ajuns la închisoare în România pentru confiscarea frauduloasă a bunurilor. Vrei să afli dacă vei fi următoarea?”

S: „Te voi învinge şi te voi da în judecată”, a strigat tare și m-a privit cu niște ochi care scânteiau de ură.

I: „Pe de altă parte, va stârni interes o simplă reclamație către Fisc, deoarece voi sugera Fiscului să verifice:

1. Dacă ai plătit impozit pentru cei 232.000 de Euro pe care i-ai declarat ca venit.

2. Dacă ai dovezi pentru furnizarea serviciilor tale sau este posibil să fii acuzată de alte fapte, cum ar fi spălarea banilor, etc. „

S: „Cât îţi dă acest îndrăgostit flămând?” Spune-mi şi îți dau dublu, opreşte-te!

I: „Amândoi ştim că acest lucru nu este posibil, pentru că …”

Ultimatumul

Nu am avut timp să-mi termin fraza. S-a ridicat şi a început să mă înjure, să ţipe şi să mă amenințe că voi avea un sfârşit rău, că are cunoştinţe, că va pune oameni să mă bată, că are prieteni, judecători şi polițiști, etc. De asemenea, aşa cum se întâmplă în asemenea cazuri în România, mi-a spus că este bine să te temi de darurile pe care le fac grecii, deşi nu am înțeles unde se aplică această zicală în cazul de faţă (nu avea legătură, dar o spun deoarece cred că te atacă aşa).

M-am ridicat de pe scaun, lăsând dosarul şi hârtiile acolo.

I: „Ai termen limită 72 de ore, până luni la ora 21.00. Te sfătuiesc să îi înapoiezi clientului meu terenul care îi aparţine, înainte să înceapă balamucul. În acest fel, îţi vei asigura toate celelalte proprietăți pe care le-ai colectat şi nu vei fi citată să dai socoteală pentru toate. Dacă mi-ai pierdut numărul de telefon, îl voi rescrie aici ”.

O auzeam înjurând chiar şi în afara biroului …

Nu există escroc şi prost

Nu am avut nici o veste tot weekend-ul şi nici luni, când aveam un program foarte încărcat. L-am sunat pe G. şi i-am sugerat să ne întâlnim la ora 20.00, astfel încât să putem petrece împreună ultima oră a termenului, înainte ca el să expire.

G: „Sigur nu ai atins-o?”

I: „De ce să o ating?”

G: „Știu şi eu … este o femeie vicleană …”

I: „M-am dus să rezolv o problemă şi nu amestec niciodată aceste lucruri.”

Exact la ora 21.00 mi-a sunat telefonul …

S: „Înțeleg că G. are probleme financiare, așa că am decis să-l ajut. Îi voi da terenul meu în valoare de 232.000 de Euro. Spune-i să mă sune pentru a aranja detaliile. Nu vreau să mai vorbesc cu tine, ar trebui să-ţi fie rușine să şantajezi o femeie în halul ăsta”.

I: „Mulțumesc, îi voi spune imediat. ”

G: „De ce mi-l dă înapoi?” a întrebat G. când am închis telefonul.

I: „Pentru că nu există escroc şi prost. Dacă se încurcă cu noi, i-am explicat că vom informa autoritățile să analizeze toate celelalte tranzacții ale ei. S-a gândit pe bună dreptate că este mai bine să te despăgubească doar pe tine, decât să deschidă Sacul lui Aeolus, ca să spun o frază din Odiseea care îţi place atât de mult”.

„Nu este Paşte în fiecare zi … !”

Cele două „Sirene” s-au dovedit a fi cu adevărat inteligente. În timp, au încetat să „muște” oamenii, şi-au investit banii în alte investiții legale şi imobile, s-au îmbrăcat doar în haine de la case de modă cunoscute şi au călătorit în toată Europa, „pentru afaceri”. Puțini oameni ştiu cum să se oprească atunci când au învățat să câştige „bani uşor”. Mă distrez mult când urmăresc interviul uneia dintre ele, care oferă sfaturi despre cum se poate reuşi în viaţă muncind greu iar jurnalistul o laudă pentru inteligența şi abilitățile sale în afaceri, etc.

G. şi-a recuperat proprietatea şi în 2019 a vândut-o pentru mai mult decât dublul sumei de 232.000 de Euro. El m-a plătit şi când am rezolvat problema şi când a vândut proprietatea, în timp ce îmi face publicitate către fiecare persoană pe care o cunoaște, spunându-i că pot rezolva orice problemă. Între noi, fie vorba, zice aiureli. Nu poţi găsi întotdeauna modalități de a anula o greşeală uriașă. Mai ales cu trecerea anilor, majoritatea escrocilor devin mai atenți, învață să se miște mai sigur şi să evite greşelile mari. Majoritatea, nu toți, deoarece lăcomia este întotdeauna un consilier periculos.

Este important, atunci când investim într-o proprietate, să o abordăm curat ca investiţie, fără emoții, în timp ce atunci când semnăm un contract, nu trebuie să avem încredere în ceea ce ni se spune, ci să citim ceea ce este scris pe documentul pe care îl vom semna şi să înțelegem fiecare cuvânt, având întotdeauna de partea noastră oameni mai experimentaţi decât noi.

Pentru că dacă greșim, „nu va fi Paşte în fiecare zi” şi nu este sigur că vom putea fi salvaţi pe baza greşelilor celor care ne-au înșelat …

Ilias

(Ilias Papageorgiadis conduce grupul de companii MORE cu activități în sectoarele de comerț, consultanță, atragerea investitorilor în România, imobiliare, energie regenerabilă, etc. În afară de asta, oferă consultanță pentru 300+ de antreprenori și investitori în România, Grecia și Cipru)