– „Ilia, mă gândesc să investesc într-o barcă, într-un catamaran”.
I: „Foarte frumos! Care este planul tău de afaceri?”
– „Voi primi 50% subvenție din fonduri europene, voi lua și un împrumut de 40-50% și îl voi importa. După, ori mă voi ocupa personal de afacere și voi câștiga 12 – 18% pe an, ori îl voi închiria cuiva care îmi va da 8 – 10%”.
I: „Acea persoană o să îți ofere 8 – 10% net, sau brut? Din ce ar trebui să îți deduci cheltuielile? 8 – 10% în mână sau “cum cumpără românii în Dubai”?”
– „…”
I: „Ai împrumutul garantat? Ți-l oferă banca atât de ușor, cu o participare minimă de capitaluri proprii?”
– „Dar o să am și fonduri europene…”
I: „… dacă le vei câștiga! Iar banca vrea să vadă că aduci și tu bani în afacere, altfel îți va cere garanții multiple. Cum ai calculat 18%? Îl vei închiria atât de ușor? Unde va fi baza bărcii?
– „Da, îl voi închiria cu ușurință, voi sta în port și voi agăța acolo clienții. Voi vedea unde va fi baza, unde o să am profitul cel mai mare”.
I: “Hai să discutăm serios, pentru că dacă vei implementa visurile menționate de tine, vei ajunge la faliment mai repede decât crezi tu. Dacă reușești să iei barca cu adevărat…”
Din 2019 până astăzi, probabil am fost întrebat de peste 100 de greci și străini despre o posibilă investiție într-un monohull sau catamaran, într-o “barcă” cum se spune. Dar, cu excepția unui prieten bun care deține un restaurant de carne de vis în Atena și a încă 5 – 10 persoane, majoritatea îmi povestește “cai verzi pe pereți”, precum și discuția de mai de sus. Pentru că am început să primesc astfel de întrebări și de la români, cărora “cineva le-a povestit un basm și l-au crezut”, hai să deschidem astăzi capitolul „a investi într-o barcă”, pentru a vedea exact ce este adevărat și ce este vis, pentru a-ți da seama dacă are rost să investești în sectorul respectiv.
(Toate informațiile de mai jos sunt adunate în urma discuțiilor purtate cu mulți experți în domeniu, personal nu sunt unul dintre ei, doar înțeleg partea de investiție. Mai bine de 40.000 de greci au citit articolul acesta pe varianta grecească a blogului meu și am primit zeci de felicitări pentru punctualitatea informațiilor. Analiza următoare are legătură strict cu Grecia.
1. „Ce este un monohull / catamaran care va fi cumpărat pentru exploatare?”
Există multe tipuri de bărci care pot fi cumpărate pentru distracție personală sau pentru exploatare. Practic, vorbim în principal de bărci cu următoarele specificații:
• O lungime de cel puțin 40 de picioare (12,2 metri)
• Monohull, cu un singur plutitor ( = barca „pășește” în apă dintr-o bucată)
• Catamaran, cu două plutitoare ( = barca „intră” în apă în două locuri)
2. „De ce trebuie să aibă o lungime de cel puțin 40 de picioare?”
Pentru că, pe de o parte, în perioada 2015-2019 a fost votată o lege în Grecia care spune că bărcile mai mici sunt supuse plății TVA-ului atunci când sunt achiziționate, pe de altă parte, pentru că o barcă mai mică are de obicei costuri similare, dar un preț de închiriere mai mic.
Așadar, cu această dimensiune, barca este „cea mai potrivită” pentru a genera bani, cu raportul optim investiție / cost – întreținere / venit.
3. „Cât de mare are sens să fie?”
De obicei, piața se mișcă până la 50 – 51 de picioare (aproximativ 15,5 metri) lungime. Apoi trecem la excepții, care nu privesc această analiză.
4. „Care este infrastructura în Grecia?”
Proastă / de râs / tolerabilă / decentă / bună / foarte bună / impecabilă (depinde în ce zonă din Grecia mergi). Oricum, sectorul are mult potențial de dezvoltare, dacă luăm în considerare că Grecia are de câteva ori mai puține dane decât numărul de bărci care se plimbă pe mările grecești în fiecare vară. Există câteva porturi moderne, dar și porturi unde, ca să găsești curent electric pentru barca ta, ai nevoie de 5-7 prelungitoare. Majoritatea porturilor sunt conduse de structuri ale statului = întâlnim de la oameni impecabili care țin să ajute turismul din zonă, până la alții complet indiferenți.
5. „Cum impozitează Grecia veniturile din închirierea bărcilor / iahturilor?”
Impozitul aferent acestui sector are o cotă de impozitare de 0% (zero). Majoritatea investitorilor înființează o firmă specială cu profil maritim (se numește NEPA) cu obiect de activitate: explotarea bărcilor. Dar se pot crea diferite forme de firme, se poate chiar adăuga un cod CAEN într-o firmă grecească existentă. (acest lucru nu prea este recomandat).
Impozitul pe dividende este cel standard grecesc, și anume 5% din suma pe care cineva o retrage din compania sa.
TVA-ul la astfel de închirieri este o altă poveste. Taxezi „24% la jumătate din valoarea prețului” = 12% TVA. Și gata…
6. „Sectorul acesta este saturat și „închis” jucătorilor noi?”
Nu aș spune că acest sector este 100% organizat. Este într-o fază de dezvoltare și de schimbare. Există „marii” industriei, dar în mod constant apar jucători noi în diferite regiuni ale țării. De asemenea, marea problemă este că de-a lungul timpului mulți au devenit aroganți (= în viitorul apropiat vor avea probleme) sau și-au pierdut parteneri buni. Există loc de intrare în acest sector, dar crește mereu nivelul de seriozitate necesar pentru a face acest lucru cu succes.
7. „De ce sunt atât de importanți partenerii buni?”
Fără tehnicieni buni care să te sprijine, fără o echipă bună de vânzări, vei încasa mult mai puțin decât te aștepți și investiția va ajunge să nu aibă prea mult sens. De exemplu, dacă barca are nevoie de o mică reparație vara și îți vor spune că o repară abia după 2 săptămâni (= 70% nu vor veni deloc), vei pierde veniturile din închirieri pe 2 săptămâni sau chiar mai mult.
Când intri într-o zonă pe care nu o cunoști, toată lumea caută să te „muște” iar profesioniștii buni sunt puțini. Vorbim de muncă ce trebuie făcută vara = sunt mulți meșteri cărora „li se va întâmpla ceva” și nu vor veni sau vor spune „da” la 10 persoane și vor merge unde vor fi plătiți cel mai mult. Nu mă întreba despre câți bani vor cere ei. Ei știu că “arde” și ai nevoie de ei, imaginează-ți un instalator care știe că ai casa inundată.
Fără o echipă bună, fără parteneri buni, nu faci nimic, știi asta.
8. „De ce ești atât de insistent în chestia cu vânzările? Nu voi fi liniștit să am barca acostată în portul de agrement?
După ce ai trecut peste întrebarea dacă vei găsi un loc unde să te legi (= să acostezi) în portul de agrement, știi că majoritatea rezervărilor serioase (cu sume mari, pe care toată lumea le caută) se fac în principal online. Dacă mergi în portul de agrement ca fermierul care iese în stradă să-și vândă portocalele, s-ar putea să găsești „partide” bune, s-ar putea să nu. Dacă tu crezi că Grecia va fi pentru întotdeauna la fel de „dezirabilă” precum a fost în 2022 și 2023, poate că acest model ți se potriveste. În caz contrar, trebuie să muncești mai serios la modelul tău de business.
9. „Deci, cum să privesc eu afacerea?” Nu ca pe o bază anuală?
Acestea sunt afaceri pe care să le privești cu un orizont de cel puțin trei / cinci ani. Unii ani vor merge mai bine, alții nu atât de bine. De aceea, este bine să abordezi această investiție „cu orizont mediu”, nu să cauți să „dai lovitura” într-un an, iar în următorul an să pândești turiștii în port strigând „hei, stop, boat, boat, nu vrei și tu o barcă?.” Te interesează clienții care revin, cei care vor da recomandări, etc., pentru a-ți construi cât mai bine o bază de clienți care să te ajute să stai în picioare chiar și într-un an dificil, păstrându-ți media veniturilor anuale.
Trebuie să te intereseze relațiile cu firmele din străinătate care îți vor trimite clienți, de prelungirea perioadei în care barca produce bani, etc.
10. „Cum stau lucrurile cu bărcile și prețurile lor?”,
Până în 2020, prețurile bărcilor creșteau cu aproximativ 2 – 3% anual. Dar, după deraierea lanțurilor de producție și logistică, din 2021 până în 2023 (pentru livrări în 2023) prețurile par să fi crescut cu aproximativ 40 – 45% peste prețul din 2020. Nu întâmplător, în multe cazuri, oamenii au ajuns să vândă bărci vechi de 1 – 2 ani, la prețul cu care le-au cumpărat, sau chiar mai mult! (o anomalie creată de prețurile ridicate).
Din câte înțeleg, de acum situația începe să se normalizeze puțin și astăzi mi se transmite că în următorii ani, comenzile din marile șantiere navale nu includ o creștere mai mare de 8% pe an ( = ceva care în 2020 a fost 100 de Euro, în 2023 este 140 – 145 de Euro iar pentru 2024 se pare că va costa 150 – 155 de Euro).
În general, se pare că de acum încolo putem face planuri de afaceri cu mai multă siguranță și mai puține semne de întrebare pe tema costului.
11. „Dacă decid să-mi vând barca, o voi vinde repede?”
O barcă nu este o mașină care poate fi vândută în câteva zile, dar nici o proprietate pentru care poate dura câteva luni sau mai mult. Să spunem că dacă prețul său de vânzare nu este unul nebunesc, s-ar putea vinde în câteva luni. Există un public special pentru acest subiect, nu poți forța situația. În acest moment, prețurile sunt mari și interesul este semnificativ, dar asta este valabil pentru azi.
12. „Prețurile bărcilor au crescut. Au urmat și prețurile închirierilor?
Au crescut și prețurile închirierilor, dar nu au urmărit creșterea costului bărcilor. De exemplu, dacă prețul unei bărci a crescut cu aproximativ 40-45%, chiria ei a crescut cu aproximativ 15-25%, în funcție de zonă, de câte bărci are cineva, de cât de nouă și de bine întreținută este, etc.
13. „Și la ce se așteaptă piața pentru închirierile din următorii ani?”
Cei care cunosc bine problema se așteaptă la o creștere suplimentară de 5 – 10% pe an, astfel încât dacă nu avem nicio problemă în turismul grecesc, în 2025 – 2026 să fie marje de profit mai bune în sectorul acesta.
14. „Până acum totul bine. Ar trebui să investesc într-o barcă, ținând cont că este vorba despre o investiție activă sau pasivă?”
Investiție activă înseamnă că vei „lucra” singur barca, vei munci zi și noapte și vei alerga tot timpul. Investiție pasivă înseamnă că o vei cumpăra și o vei da unui profesionist serios să o valorifice, încasând o chirie anuală.
Dacă intenționezi să faci o investiție activă și să te ocupi personal de afacerea aceasta, atunci presupun că știi tot ce scriu și de o sută de ori mai multe. Dacă ai echipa de reparații și structura de vânzări de care ai nevoie, vei câștiga mulți bani.
Personal, nu sunt expert și nici nu mă simt pregătit ca pe 15 august să-l vânez pe skipper / doamna de la curățenie, etc. Din acest motiv, o abordez ca pe o investiție pasivă. Dar acest lucru nu exclude pe cineva care are cunoștințele de a lua subiectul în mod serios și de a obține profituri mai mari decât mine, după ce a învățat mai întâi munca prin practică timp de 3-4 ani.
15. „Dacă fac o investiție pasivă, unde să acord atenție sporită?”
Deci, dacă investesc pasiv în sectorul respectiv, voi da barca mea spre exploatare unei companii serioase și mari din acel sector (cum fac mulți proprietari cu AirBnB), cu șase priorități principale:
A. Să fie o companie cu trecut, cunoștințe, seriozitate, mecanisme și parteneri pregătiți pentru toate problemele.
B. Să încerc prin înțelegerea aceasta să protejez valoarea de revânzare a bărcii (pentru că acum crește, dar poate scădea în viitor când vom reveni la normalitate).
C. Să am un venit anual care în varianta lui „netă” (cu toate impozitele și costurile plătite) să-mi ofere un profit serios și util. (Cunosc oameni care au primit 4 – 5% anual și i-am întrebat de ce fac asta, de ce investesc pentru un randament anual atât de mic…)
D. Ideal să fie plătit lunar și nu doar la sfârșitul sezonului turistic, „când se trage linia și se fac calculele finale”.
Î. Aș dori și pentru mine o săptămână de vacanță pe barca mea. 🙂
F. Să fiu respectat de partenerul meu și să am acces deplin la toate informațiile, să cunosc închirierile care se fac, să am o imagine de ansamblu asupra banilor încasați, să fiu plătit în mod regulat și nu „după luni / după doi ani”.
Barca aparține întotdeauna proprietarului ei și acesta poate oricând să o ia și să o ducă la o altă companie / regiune (în funcție, bineînțeles, de acordul pe care l-a semnat).
16. „Ce prețuri se „practică” pe piață pentru a-ți oferi barca unei companii mari, etc?”
Din răspunsurile primite, înțeleg că randamentele obișnuite sunt de 8 – 12%, brute. Plata se face de obicei „la sfârșitul sezonului” , în octombrie sau noiembrie, cu randamente „nete” variind în jur de 6 – 8%.
Am identificat și două companii care dau randamente „brute” de 15%, dar o fac pentru un anumit număr de bărci și sunt mai degrabă excepția decât regula.
Există un întreg mecanism de calcul în spatele acestor venituri finale, dar nu vreau să te plictisesc.
17. „Deci, dacă investesc, la ce orizont de investiție ar trebui să mă gândesc?”
Aș spune că cinci ani este un punct de referință rezonabil. În această perioadă vei încasa chirii de aproximativ 30-60% din valoarea investiției. Pe baza prețurilor de astăzi, dacă o vinzi în cinci ani, vei primi înapoi cea mai mare parte din capitalul tău (azi s-ar putea să-ți mai rămână tot capitalul) = vei realiza un profit net semnificativ. Apoi poți cumpăra din nou o barcă nouă.
Dacă vrei să o păstrezi după cinci ani, nu va fi sfârșitul lumii! Costurile de întreținere vor crește pur și simplu și, în mod logic, valoarea tarifelor / chiriei pe care o vei încasa va scădea. Cu toate acestea, într-un deceniu ar fi bine să o schimbi în orice caz.
18. „Și dacă primesc fonduri europene, îmi voi dubla randamentul? Corect?”
Cunosc mai multe persoane care au depus dosare, li s-a aprobat finanțarea și apoi au ajuns să-și vândă dosarul pentru că nu au putut realiza proiectul. Da, fondurile europene sunt bune și utile, dar nu uita că, pe lângă regulile generale care se aplică investițiilor cu fonduri europene, sectorul are câteva particularități:
• Când este vorba de Grecia, încă nu știm dacă și când vor apărea noile finanțări și ce condiții vor avea.
• Fondurile europene nu înseamnă că „voi primi 40 – 50% din fonduri, o să găsesc și un împrumut și nu o să dau niciun ban din buzunarul meu”. Oricine a început cu această strategie nu a reușit nimic. Pur și simplu, fie s-a trezit la realitate, fie a rămas „visător” și și-a pierdut banii. (Faptul că ai câștigat fonduri europene nu înseamnă că ai și bonitate bancară, că băncile te consideră solvabil să te împrumute).
• Printre proiectanții care se ocupă cu fondurile europene, există niște specialiști care se ocupă și înțeleg bărcile. Nu este ceva la care se poate descurca oricine (și nu e o idee bună să spui cuiva din România să încerce să întocmească un dosar pentru Grecia. Teoretic se poate, practic nu prea).
• Ai nevoie de un partener / consultant / “maestru” foarte bun care să te ghideze în alegerea corectă a bărcii care urmează să fie cumpărată prin fonduri europene și cum aceasta va combina prețul bun, livrarea relativ rapidă și potențialul maxim de exploatare. Același lucru este valabil și pentru accesoriile bărcii (aici se fac cele mai multe greșeli…)
• Este necesar să fi pus deja la punct un plan de afaceri serios și să știi ce vei face cu investiția ta. Te va ajuta să eviți greșelile și banii irosiți.
• Acordă importanță mărcii pe care o vei cumpăra și numelui șantierului naval + timpilor de livrare pe care îi are. Nu te gândi „și ce dacă?”, pentru că o întârziere de câteva luni te poate costa un sezon turistic pierdut.
19. „Ok, am înțeles. Mai ai ceva să-mi spui despre bărci sau ar trebui să mă mulțumesc cu ceea ce ai scris mai devreme?
Desigur, totul pentru informarea ta!
• După cum am spus, cea mai mare parte a pieței de bărci cu pânze, poate 75%, este pentru bărci de 40 – 50 de picioare (12 – 15 metri) lungime.
• În Grecia, cele mai mici de 40 de picioare sunt supuse TVA-ului la cumpărare și vânzare și de obicei nimeni nu le preferă (în ciuda faptului că teoretic, în câțiva ani, valoarea TVA-ului plătită la început va fi recuperată, prin vânzări). Este o chestiune de lichiditate și de îmbunătățire a rentabilității capitalurilor proprii (rentabilitatea banilor mei. De exemplu, o investiție costă 100 de Euro și dă un profit de 20 de Euro = Return on Investment (RoI) este 20%. Dacă dau 100 de Euro pentru investiția respectivă, voi avea un randament de 20%. Dacă dau 20 de Euro din banii mei și iau 80 de Euro ca împrumut, atunci voi avea un randament de 100% a banilor mei, acesta este în general Return on Equity, sau RoE).
• Deci avem de-a face cu Monohull-uri sau Catamarane, care și-au împărțit aproximativ piața în Grecia, și nu numai.
20. „Deci respingi complet bărcile cu o lungime de peste 50 de picioare?”
Bărcile cu o lungime de peste 50 de picioare au nevoie de echipaj (echipaj de charter) și nu pot fi navigate de o persoană privată fără licență = piața se micșorează și ne adresăm către mult mai puțini clienți. Există și ele, dar nu se adresează „volumului” de clienți care închiriază bărci.
21. „Despre bărcile cu motor de ce nu scrii ceva?”
Interesul pentru bărci cu motor a scăzut puțin în ultimii ani din cauza combustibilului foarte scump. Unii estimează că ar trebui făcută o investiție de 5.000.000 de Euro într-o barcă cu motor, astfel încât să fie suficient de mare și să se adreseze clienților cărora nu le pasă dacă cheltuiesc, de exemplu, 20.000 de Euro pentru o chirie de trei zile și mai dau încă 15.000 de Euro pentru combustibilul de care va fi nevoie.
22. „Ok, mergem mai departe… ce mai știi despre Monohull-uri? Ce prețuri au?
Când vorbim despre o barcă, avem de obicei trei obiective importante de bifat:
A. Să identificăm prețul “de intrare” (adică de unde încep prețurile)
B. Să ne asigurăm că vorbim despre o barcă pe care o comandăm astăzi și va ajunge în aproximativ 12 luni (dacă avem și un consultant potrivit, să ne ajute cu asta)
C. Considerăm că am ajuns la prețul „la cheie”, care include plățile pentru:
• Şantierul naval
• Costul transportului
• Vămuire
• Tot felul de alte impozite, către oricine
• Toate autorizațiile care vor fi eliberate (pentru mijloace de salvare, mijloace de stingere a incendiilor, stația de telecomunicații, pentru canalizare, etc.)
• Securitatea (întreabă-mă aici, voi revini la tine)
• Echipamente de salvare
• Lenjerie de pat, etc
Deci trebuie să identificăm prețul pentru o barcă ce va fi gata de închiriat.
Un astfel de monohull cu trei cabine pornește de la 300.000 de Euro pentru o lungime de 40 de picioare și ajunge până la 500.000 de Euro pentru o lungime de 50 de picioare.
Dar de obicei sunt preferate cele mai mici, bărcile Monohull, deoarece cele mai mari concurează cu Catamaranele.
23. „Și la ce tarife de închiriere ar trebui să mă aștept pentru un monohull?”
În primul rând, depinde de zona în care îl ai acostat. Ca să dăm un preț general și să nu facem acum studiu de piață pentru fiecare zonă în parte, hai să zicem că în aprilie vei încasa 1.500 de Euro / săptămână iar în august vei ajunge la 5.000 sau chiar 6.000 de Euro / săptămână, dacă ai un departament de închirieri bine organizat.
24. „Acești bani sunt toți ai mei?”
Nu, există diverși intermediari care vor fi plătiți pentru a-ți aduce clientul și s-ar putea să rămâi cu 50 – 75% din acea sumă.
25. „Dar catamaranele?” Cu cât sunt mai scumpe?
Nu îți mai scriu despre criteriile pe baza cărora identificăm prețurile, etc. Să trecem direct la subiect:
• În cazul catamaranelor există modelul Excess 11, iar dacă ai un partener / consultant „descurcăreț”, ți-l va aduce cum trebuie să fie el. Trebuie să aibă echipamente „înțelept gândite” și va fi nevoie de un generator și de aer condiționat. Prețul său este de aproximativ 450.000 de Euro.
• Restul modelelor încep de la 550.000 – 650.000 de Euro și ajung până la 1.200.000 de Euro (pentru o barcă cu lungimea de 51 de picioare).
26. „De unde îl voi lua?” Care sunt principalele țări producătoare?’
Piața are 6-7 mărci mari, țările de producție fiind în principal Franța și mai puțin Germania.
Desigur, există și bărci fabricate în Africa de Sud, Slovenia, Tunisia etc., dar de obicei acestea sunt destinate uzului privat. Piața charter preferă bărci din Franța sau Germania.
(Bărcile cu motor sunt în mare parte italiene).
27. „La catamarane la ce prețuri de închiriere ar trebui să mă aștept?”
Legat de prețurile din afara sezonului bun, nu trebuie să mai intru în detalii, înțelegi că vor fi mai mici decât cele din iulie și august.
Modelul Excess 11 poate ajunge la 6.000 Euro / săptămână în august (unii proprietari de bărci bine organizați ajung și la 8.000 – 9.000 Euro / săptămână).
Restul bărcilor Catamaran pot ajunge până la 10.000 – 15.000 – 20.000 Euro / săptămână, prețurile de 10 – 15.000 Euro / săptămână fiind mai frecvente în cel mai bun sezon.
Desigur, este important și punctul lor de plecare. Nu toate zonele au același preț.
28. „Cu ce tip de catamaran poți obține cele mai mari venituri și randamente?”
Trei experți din domeniu mi-au explicat că cel mai bun randament se obține când investești într-un catamaran cu o lungime de 46 – 51 de picioare. Dar acestea sunt destinate unui număr mai mic de investitori.
29. „Dacă nu vreau să investesc prea mult și cumpăr o barcă puțin uzată? Ce se întâmplă atunci?
Dacă are 2-3 ani vechime, pe piața grecească de astăzi această barcă poate obține aproximativ același venit ca și una nouă.
30. „Investiție bună, venit bun. În ceea ce privește cheltuielile, ce ar trebui să calculez aproximativ?
Nu există o sumă exactă (deoarece taxele de port se modifică, etc.)
Să presupunem că achiziționezi un catamaran la cheie cu 650.000 de Euro. Ce cheltuieli ai anual:
• Acostare, întreținere iarna, pază, taxe de tot felul, reînnoiri licențe, consumabile, etc.
• TVA-ul contractelor de închiriere
• Contabilul și sediul societății
• Toate acestea împreună sunt de aproximativ 32.000 de Euro (plus / minus 10%)
Pentru modelul Excess 11 costurile anuale vor fi ceva mai mici, în jur de 28.000 – 30.000 de Euro (întotdeauna cu o abatere de 10%).
Pentru Monohull costurile anuale sunt de 20.000 de Euro pe an pentru cel mai mic și de aproximativ 25.000 de Euro pentru cel mai mare.
(La catamaranele mari cu o lungime de 51 de picioare, costul anual este de 40.000 – 45.000 de Euro).
31. „Este securitatea atât de importantă?”
Gândește-te la o barcă scufundându-se și consideră că este a ta și nu este asigurată…
Și nu este suficient să fii asigurat, ci să fii și acostat corespunzător. De exemplu, dacă îl acostezi într-o zonă care nu este un port de agrement amenajat, riști să îți spună compania de asigurări că nu ai respectat condițiile de păstrare a bărcii. (De exemplu, unii acostează în insula Egina, vis a vis de Atena. Totuși, acolo zona de acostare nu este protejată în cazul vremii urâte = te poți trezi cu surprize…
În general însă, cele două mari companii de asigurări din sector, Yacht-Pool și Pantaenius au un renume bun și mulți oameni din piață mi-au spus că despăgubesc rapid.
32. „Bine, mi-ai spus totul, cu excepția „piețelor” care există în Grecia”
De obicei, opțiunile de bază pentru acostare în Grecia, o țară cu infrastructură “discutabilă” la capitolul acesta, sunt:
• Marina Alimos și judetul Attica în general. Acolo o barcă are de obicei un „sezon turistic” de 22 – 26 de săptămâni (dar este aproape imposibil pentru un privat să găsească o dană, cu excepția cazului în care cunoaște foarte bine sectorul).
• Marea Ionică (Lefkada, Corfu, Preveza). Acolo „sezonul turistic” este de 19 – 23 de săptămâni și este o mare închisă = mai puține pagube. Problema este că nu prea există loc pentru alte bărci, cu excepția „firmelor deja prezente” în zonă. În ciuda perioadei de închiriere cu aproape o lună mai scurtă, veniturile ajung probabil la nivelul Atticii. Există supra-aglomerare iar situația va rămâne grea chiar și după ce statul elen va scoate la licitație mai multe locuri pentru construcția de porturi de agrement.
• În Rhodos s-a deschis recent un nou port de agreement și în general, insula a crescut în ultimii ani (împreună cu insula Kos). Aici este vorba în principal despre piața de monohull-uri. Sezonul turistic poate ajunge la 22 – 24 de săptămâni, dar există concurență cu Turcia și veniturile sunt mai mici.
• Mykonos și toate insulele din jur (“complexul Cyclades” cum este numit în greacă). În general, cererea este mare, dar există problema vântului, care face totul imprevizibil și poate strica experiența clienților, în același timp „uzând” mai mult bărcile. Zona are un sezon turistic lung de 22 – 26 de săptămâni, dar are și o particularitate: aici închirierile sunt în general zilnice, nu săptămânale. Piața este, de asemenea, considerată în general saturată.
• Volos și insulele “Sporades” (Skiathos, Skopelos și Alonnisos). Este o piață care găzduiește în principal bărcile persoanelor fizice din regiunea Thesalia (Larisa, Volos, etc) și Salonic. Skiathos are o bază pentru bărci, cu un sezon turistic de 17 – 19 săptămâni, dar șansa de a găsi un loc în portul de agrement acolo este aproximativ aceeași cu a zbura către lună cu barca ta. În zonă există o taxă de mediu care ajunge la 150 de Euro pe zi. Există dane de acostare în portul Volos, dar nu pare să prezinte un mare interes comercial și sezonul turistic pare să fie limitat la 15 săptămâni.
33. „Nu-mi spune că ai mai multe de zis! Oprește-te!”
Voi încheia cu câteva probleme de care e bine să ții cont.
• Întreținere slabă de iarnă. Mulți meșteri / „meseriași” spun că fac treburi pe care nu le fac, pentru a păstra banii. Ex. „ți-am schimbat țevile de toaletă” și nu le schimbă = vara vei avea o pierdere de venit.
• De obicei, o dată pe an, o barcă se va lovi undeva, de o stâncă, de o dană, etc. Piesele din plastic vor trebui reparate. Dacă reparația nu este făcută corect, există o problemă.
• Întreținerea motorului și a generatorului, dacă există, este foarte importantă.
• Acostarea: trebuie să îți asiguri locul în portul de agrement, să te poți proteja de intemperii și multe altele. Ok, ești asigurat, dar este important să îți protejezi proprietatea, evitând riscurile inutile.
Merită investiția într-o barcă? Da, dacă știi ce și de ce o faci.
Investiția în această industrie nu este un lucru ușor, mai ales dacă intenționezi să faci o investiție activă și nu pasivă. În cazul investițiilor pasive, lucrurile sunt mai simple și mai clare și poți obține randamente bune timp de mulți ani, cu o protecție satisfacatoare a capitalului tău. La urma urmei, este o muncă care se bazează întotdeauna pe plata în avans, rareori cineva se va urca pe o barcă fără să-și fi plătit în avans toate costurile aferente.
Este primordial ca această investiție să fie făcută împreună cu oamenii potriviți, deoarece nu există o afacere / investiție fără riscuri.
Dar dacă știi ce și de ce o faci (și ai banii necesari), cred că are sens să-l vezi ca pe un subiect de luat în considerare. Probabilitatea ca grecii să înceteze să primească turiști bogați în țara lor în fiecare vara este foarte mică.
Tu ce crezi?
Lasă comentariul tău