Un cuplu de oameni tineri conduce un magazin într-un oraș mare ȋn afara Bucureştiului. Amândoi în jur de 40 de ani, lucrează în magazin și nu se descurcă bine. Frustrați, obosiți de criză și de vânzările slabe, apelează la mine pentru sfaturi și îndrumări. Nu le-am văzut niciodată magazinul, dar răspunsurile lor la zece întrebări puse de mine au fost suficiente…
I: „Vindeți și pâine în magazin?”
– „Da, desigur”.
I: „Câștigati din asta?”
– „Puțin spre deloc.”
I: „Aveṭi cea mai gustoasă pâine din oraș?” Cele mai delicioase foietaje?”
– „Nu… avem pe cineva pe care l-am găsit de mult, nu am mai căutat de atunci. Ceva decent, mediu spre bun să spunem”.
I: „De ce nu ai ce este cel mai bun? Din moment ce spui că ai timp liber, de ce nu cauți să-l găsești pe furnizorul cu produsele cele mai bune??
– „…”
La fel mi-au spus și despre lapte, înghețată, profilul clientului pe care nu l-au construit, produsele pe care nu le vând, reclamele pe care nu le fac (chiar și pe cele gratuite, pe geamurile magazinului) și nu numai. Până la urmă nu m-am putut abține și i-am întrebat…
I: „Pe bune, vă este lene? Ce ați devenit? Funționari publici neseriosi, cărora nu le pasă de nimic? Este munca voastră, de ce ați abandonat-o și leneviți?
Mi-au mulțumit pentru onestitatea mea și am ȋncheiat discuṭia. Credeam că i-am supărat (și pe ei)…
Unele dintre problemele de astăzi ale sectorului privat din România
Astăzi, oricine face afaceri în România se confruntă cu multe provocări, inclusiv:
- Problemele enorme ale pieţei
- Întârzieri uriaşe pentru soluṭionarea problemelor care ajung în instanțe
- Un Stat care se comportă de obicei ca un duşman şi adversar la fiecare pas al său (excepṭiile confirmă regula)
- Impozite foarte mici pentru profitul firmei, dar foarte mari pentru munca angajaṭilor
- Bănci „nu neapărat prietenoase”.
- Lipsa personalului
- (dar și lipsa personalului pregătit și capabil să producă munca corespunzătoare pentru un salariu mare. Să îi dăm salariul, ne va aduce înapoi rezultatul corespunzător?)
- “Incertitudinea” (ca sa fiu politicos) cu costul energiei…
- …și alte zeci de probleme pe care le cunoaștem cu toții
Dar în același timp… este ideea mea, sau o mare parte din companiile private se comportă ca un… „Stat prost”?
Toate cele de mai sus sunt corecte, dar nu sunt întregul adevăr! Dacă vrem să fim sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că noi cei din sectorul privat observăm că mulți dintre „însoțitorii noștri de drum” din România se comportă ca… funcționari publici indolenți (spun indolenți deoarece cunosc și funcționari publici care suferă din cauza surmenajului de la locul de muncă).
Așa că, în același timp cu toate cele de mai sus, văd și mulți oameni care se… plictisesc!
- Cu magazinele / afacerile abandonate
- Cu comportament prost / indiferent față de clienți
- „Obosiṭi de viață și de dificultățile ei” = de multe ori nici măcar nu spun mulțumesc, nici vorba despre un zâmbet…
- Fără proceduri ȋn afacerile lor
- Fără să fie concentraṭi pe nevoile clientului
- Fără să știe dacă pierd sau dacă şi cât câștigă exact, totul este “ȋntr-o aproximaṭie”
- Nu fac publicitate și nu se deranjează să înțeleagă elementele de bază ale subiectului de marketing
- Și multe, multe altele… de parcă nu le-ar păsa de munca lor!
”Bine prietene, de ce te stresezi…?”
În Grecia, ȋn oraşul meu natal, Katerini, mă duc la un topograf cu care colaborăm ca familie de mult timp…
I: „Te-ai dus unde am spus? Sunt gata planurile?”
– „Nu m-am dus, dar voi merge. Vor fi gata până la sfârșitul lunii.”
I: „ Să îți las niște bani ? Mă grăbesc.”
– „ Bine prietene, de ce te stresezi? Toate la timpul lor…”
(Un an mai târziu nu s-a întâmplat nimic, până când topograful a venit cu o scuză și mi-a spus că nu vrea să se ocupe de problema mea. Același topograf le spune tuturor că afacerea merge foarte prost și are mari probleme financiare, înjură guvernul etc., în timp ce o mulțime de clienți pleacă dezamăgiți din cauza indiferenței lui. Nu că, ai lui colegi din orașul meu sunt mult mai buni, practic aproape îi implori să îți facă treaba…
Privește-te în oglindă și nu începe cu scuzele!
Hai să nu ȋncercăm să ne păcălim ȋntre noi…
Ok, o mare parte dintre românii (dar şi grecii şi nu numai) care sunt implicați în afaceri sunt ignoranți / nu vor să învețe / tata le-a deschis o afacere ca să fie ocupați / își revarsă nervii pe angajați etc. Toate acestea se știu.
Dar, la sfârșitul zilei, consider că cel puțin unul din trei români cu propria lor afacere nu munceşte serios pentru ea. Dacă și tu ești membru al acestui „club”, dacă ai o afacere, taxele te zdrobesc și ai o familie de întreținut, de ce nu te implici serios în ceea ce privește munca ta? Ce altceva mai important ai de făcut ?
Nu-mi începe cu „scuze de 2 bani” și cu plânsete. Vei avea dreptate în tot ceea ce spui, dar hai să nu ne luam peste picor unul pe celălalt! Problemele externe sunt imense, dar mai întâi trebuie să ne rezolvăm propriile probleme! Privește-te în oglindă și recunoaște că nu te ocupi îndeajuns de afacerea ta! Ai abandonat-o, probabil pierzi bani și pur și simplu „încerci să lupți”.
Toate acestea sunt bune și utile pentru literatură și poezie. Dar, din moment ce nu ești poet, ci om de afaceri, nu cumva este vremea să-ți sufleci mânecile și să fii serios?
Începe o perioadă economică și mai dificilă. Înțelegi că vei fi în aer?
Afaceri fără proceduri şi respect faṭă de client = zombi financiari care își așteaptă sfâșitul…
În decembrie 2021, eu și fratele meu Grigoris am decis să cumpărăm produse grecești de calitate și să le oferim drept „cadouri de afaceri” partenerilor noștri din România pentru anul nou.
Deci merg la un magazin cu produse locale din Creta… Angajata vorbea cu o prietenă care stătea cu ea… mi-a răspuns la a patra oară, fără să se ridice de pe scaunul ei.
După ce am vorbit puțin despre ce produse are disponibile etc., am trecut la „parolă”.
I: „Sunt interesat să cumpăr produse în cantități mari, să le trimit în România. Aveṭi stoc? Voi primi un preț mai bun? Puteți să le împachetați pentru mine, ca să le trimitem acolo în siguranță?
– „Nu știu, o s-o ȋntreb pe proprietara magazinului” mi-a spus şi m-a lăsat ca să se ocupe de o doamnă care voia să întrebe de un ceai (pe care i l-a dat la reducere). Nu mi-a cerut să-mi las numărul de telefon mobil, așa că am făcut-o singur, dar nu părea să-l înregistreze nicăieri și (o, ce surpriză) nu m-a sunat niciodată să-mi răspundă la întrebări.
Patronul afacerii (care se simte mare „șef” etc.) s-a trezit după luni de zile în aceeași companie cu mine, doar că nu s-a plâns de vânzările slabe și de probelemele pieței. L-am întrebat dacă știe de solicitarea mea, a știut dar nu a avut timp să se ocupe de ea = a pierdut o comandă de aproximativ 1.000 de euro, cu plată în avans și un potențial client permanent. Era gata să-și acuze angajatul, dar i-am explicat că noi, proprietarii, suntem întotdeauna responsabili pentru munca noastră, nu angajații noștri.
(Îṭi dau exemple de greşeli şi din România şi din Grecia, ca să nu crezi că e ceva ȋn neregulă numai cu ṭara aceasta).
O afacere care nu are proceduri, nu își respectă clientul și nu își formează permanent personalul este un zombi financiar care dăunează pieței și doar își „așteaptă sfârșitul”.
(Pot enumera sute de exemple conexe de afaceri proaste, dar cred că înțelegeți esențialul).
Ia-ți norocul și viața în mâinile tale! Poți!
Dacă ai propria afacere, înainte de a începe să vorbești despre taxe și benzină, apucă firul de la ȋnceput și începe să-ți corectezi propriile greșeli, neglijențe etc. Vorbind cu o mulțime de oameni ca tine, am constatat că de cele mai multe ori „partida se poate salva”, dacă ȋntr-adevăr vrei să corectezi greşelile pe care le faci (pe care de cele mai multe ori le știi, dar nu ai avut chef să le corectezi).
Este păcat să te comporți (cu știință sau nu) ca un „funcționar public leneș”. Îți faci rău ție și familiei tale subminându-ți viitorul. Îți sugerez să privești problema altfel, să te gândești la ea în linişte și să îți iei soarta și viața în propriile mâini!
- Rezolvă problemele
- Căută soluții
- Reduce locurile de muncă / produse / articole neproductive
- Zâmbește și construiește relații cu clienții tăi
- Creează proceduri și respecta-le
- Instruieşte-ṭi personalul (şi plăteşte-l mai bine). Instruieşte din nou. Și din nou. Și din nou. Și din nou (și până când simți că ai obținut un rezultat decent. Apoi continuă antrenamentele!)
- Ocupă-te de marketing
- Discută cu contabilul tău și cere să afli adevărul despre afacerea ta, ȋntreabă-l pe avocatul tău despre problemele pe care nu le-ai avut în vedere și care îți pot provoca pagube, întreabă oamenii care știu și te pot îndruma în ceea ce nu te simți expert.
Dacă tu însuți nu te respecți și nu lucrezi pentru a-ți rezolva problemele, nu te aștepta ca altcineva să o facă pentru tine. (Faptul că lucrezi ore ȋntregi nu înseamnă neapărat că faci ceva corect, așa cum se poate întâmpla și pentru unul dintre angajații tăi).
Dacă „te simți șmecher şi șef”, îți sugerez să „treci peste”, să înțelegi că afacerile înseamnă ore nesfârșite de muncă, responsabilități și creativitate, nu ordine şi țipete. (Nu ṭi-ai făcut o afacere ca să ȋncerci să ȋṭi rezolvi problemele tale psihice, ci ca să faci bani, sper).
România și lumea probabil vor intra într-o nouă eră dificilă. Fii alături de învingători și nu de cei care au „căzut” blestemând sistemul (în timp ce nu își îndeplineau sarcinile de bază de proprietari de afaceri).
Viața nu se schimbă cu dorințe, ci cu planificare, organizare și muncă grea.
O poți face! Vrei?
Tu ce părere ai?
Lasă comentariul tău