ΕΙΣΙΤΗΡΙΑ ΕΚΔΗΛΩΣΗΣ

“Să cumpăr titluri de stat? Dobânda este bună. Există vreun risc?” (7 explicaṭii + ce s-a ȋntâmplat cu Grecia ȋn 2012)

În ultimul an, a crescut mult dobânda oferită de statul român cuiva pe care ȋl ȋmprumută. Da, despre titluri de stat vorbesc, sau obligaṭiuni de stat, sau “Tezaur”, care au captat atenṭia multor investitori datorită dobânzilor exorbitante. 

Dar, de ce a avut nevoie statul român să ofere dobânzi până la 9%? Pentru ca cetăṭenii săi să aibă motiv să ȋi ȋmprumute banii? Motivele de bază sunt două:

A. Inflaṭia galopantă care a explodat ȋn ultima perioadă. Motivele inflaṭiei sunt şi internaṭionale, dar şi multe locale, pentru că, ȋn ultimii ani, ȋn România, să zicem că “am pierdut teren ȋn câmpul reformelor”.

B. Nevoile uriaşe de finanṭare ale statului român. Cât de “uriaşe” sunt? Să zicem că datoria statului român creşte anual, ȋn ritmul cel mai alert din ultimii 80 de ani. (Voi reveni asupra subiectului).

Până la urmă, ȋn ultimele 12 luni, nu numai că am primit zeci de mesaje de la diverşi români care mă ȋntreabau dacă este o idee bună să investească ȋntr-un titlu de stat, dar am ajuns să răspund şi la o grămadă de străini care analizează oportunitatea şi mulṭi dintre ei chiar au investit! Hai să deschidem astăzi un subiect “taboo” pentru majoritatea presei şi să ȋl abordăm logic, nu sentimental: “Este bine să investesc ȋn titluri de stat?”

1. Ce ȋnseamnă practic “ a investi ȋn titluri de stat”? Realizezi asta?

Mi se pare extrem de haios când cineva ȋmi spune că nu are ȋncredere ȋn nimic legat de statul român, totuşi consideră o investiṭie bună să cumpere obligaṭiunile statului!

Când cumperi obligaṭiunile acestea, de fapt dai banii tăi şi ai ȋncredere că statul român o să ȋṭi dea ȋnapoi suma + dobânda. Ştiu că o gramadă de oameni consideră că “statul român” este ceva vag, neclar, fără nume şi prenume, ȋnsă adevărul este că statul suntem noi toṭi + oamenii pe care ȋi votăm să ne reprezinte.

Personal, ȋn linii mari, am ȋncredere ȋn statul român (şi mai ales ȋn Dl. Isărescu, guvernatorul BNR) = consider fiecare motiv a fi bun pentru o astfel de investiṭie.

2. De ce statul român are “nevoi uriaşe de finanṭare” dacă economia creşte enorm de mult ȋn ultimii ani?

(Dacă eşti ȋncă unul care urlă “nimic nu s-a schimbat” ȋn timp ce ȋn frigiderul tău se regăsesc produse diferite faṭă de cele de acum 6 ani, maşina ta este nouă, etc, nu trebuie să continui cu citirea textului. Nu este pentru tine, ci pentru oamenii mai oneşti cu ei ȋnşişi).

Produsul Intern Brut ȋn România a crescut de la 160 de miliarde de Euro, ȋn 2016, până la 290 de miliarde de Euro ȋn 2022. În Europa, şi probabil pe toată planeta, nu a existat o astfel de creştere ȋn numai 6 ani de zile! Nivelul de trai de astăzi nu are absolut nici o legătură cu cel de acum 7 ani! Dar nici nivelul cheltuielilor nu mai este acelaşi …

În ultimii ani, ȋn România, populismul s-a propulsat enorm de mult. Cu cât creşte economia, cu atât mai multă lume crede că banii cresc ȋn copaci şi noi, pur şi simplu, mergem şi ȋi culegem. De aceea, cheltuielile statului român au crescut şi mai mult, uneori pe bună dreptate (unele pentru pensii, altele pentru salariile bugetarilor, investiṭii etc), alteori fără nici o logică.

  • Sistemul pensiilor din România produce un deficit bugetar uriaş, pentru că nu prea are legatură cu ce contribuie fiecare cetăṭean, ci cu cât binevoieşte statul să ȋi dea. Pilonul 2 al pensiilor are nevoie de mai multe decenii ca să ajungă la maturitate (dacă nu va fi desfiinṭat ȋntre timp), ȋncasările de la cei care au contribuit până 2004 sunt practic spulberate de inflaṭie… iar acum discutăm ȋn ṭară că “trebuie să transpunem o directivă Europeană care ne spune că nu putem plăti pensii mai mari decât salariul omului când a muncit” (fără directiva europeană ar fi ceva logic să aibă cineva salariu de 3.000 de lei şi pensia de 5.000, corect?)

Pentru că momentan PIB-ul creşte ȋn continuare, deficitul cauzat de finanṭarea pensiilor nu se consideră prea mare… se calculează prin % din PIB şi se prezintă “ȋn media europeană”. Însă, dacă ȋn următorii 2 – 3 ani România nu va mai avea o creştere mare de PIB? Nasol…

  • Aceeaşi situaṭie şi cu bugetarii, care au venituri duble / triple ȋn comparaṭie cu cele de acum 5 – 7 ani, fără să fie verificaṭi dacă muncesc bine sau nu. “Meritocraṭia” ȋncă este o glumă ȋn ṭară. Salariile acestea mari (cam 30% mai mari decât nivelul salariilor din statul elen, pentru aceeaşi funcṭie şi vechime) au ajutat mult consumul. Dar au ajuns să reprezinte şi o povară pentru cei care plătesc, contribuabilii…

Dacă nu mai creşte PIB-ul mult ȋn următorii 2 – 3 ani? Nasol…

  • Dar dacă stăm relativ bine la cheltuielile noastre ca % din PIB, nu se ȋntâmplă acelaşi lucru şi cu veniturile statului, care sunt cu mult sub nivelul altor ṭări, dacă nu mă ȋnşel 7 – 8% sub media europeană (spre exemplu, dacă ȋn Europa se colectează ȋn medie 42% din PIB, ȋn România se colectează 34%). De ce sunt slabe ȋncasările? Tot populismul este de vină… pentru că preferăm să avem o grămadă de oameni care nu plătesc nimic / lucrează la negru / au afaceri ȋntregi nefiscalizate. Ca să primească bani de la PNRR, România a semnat că va creşte veniturile sale cu 3% din PIB + va avansa cu multe alte reforme.

Cu reformele cealalte momentan “nu prea excelează” (zice Bruxelles-ul) dar de creşterea veniturilor s-a apucat ȋn mod serios! Nu a ales soluṭia, spre exemplu, de a impozita milioane de oameni care nu plătesc nici măcar 10% pentru chiriile pe care le ȋncasează (o consideră o jignire, la fel ca şi impozitul pe proprietate). Soluṭia a fost găsită: Să creştem impozitele pentru cei care deja plătesc!

Iar dacă ȋn anii următori ei nu reuşesc să facă faṭă, ce se va ȋntâmpla cu veniturile statului? Nasol… 

  • (Nu, nu intră ȋn discuṭie scăderea impozitelor pentru costul de muncă, ȋn paralel cu reducerea cheltuielilor statului. Noi vrem să scadă impozitele şi să crească cheltuielile statului, ȋn mod magic. Nu spunem asta direct, dar asta este concluzia din majoritatea discuṭiilor publice…)

“Stai un pic, Ilia”, vei spune. “Dacă noi cheltuim mai mult decât putem, de ce totuşi mai găsim bani să ȋmprumutăm? De ce nu ajungem la incapatitate de plată şi obligaṭiunile noastre ȋncă au valoare?”

3. România are astăzi 2 avantaje: Pe Dl. Isărescu şi echipa sa + alegerile geopolitice corecte din ultimii 20 de ani

Dacă o ṭară se ȋmprumută cu peste 5 – 6%, de obicei apar ȋn jurul său vulturii care vor ȋncerca să o ducă la faliment, profitând de situaṭie.

De ce România nu are ȋn jurul său vulturi, dacă se ȋmprumută non-stop cu dobânzi mari (4 – 5% chiar, când restul Europei a ȋmprumutat cu -2% până la 1,5%)?

Pentru că are 2 avantaje mari, chiar dacă multora nu le place să recunoască…

A. Dl. Mugur Isărescu şi echipa sa din Banca Naṭională a României

Spune-mi orice vrei tu, că omul e bun, că e rău, că e nu ştiu cum. Fără el, fără mâna lui de fier care ṭine volanul economiei chiar şi când politicienii aberează prea mult, România astăzi ar fi fost o altă ṭară. Cât timp Dl. Isărescu este “la butoane”, ştie toată lumea din ṭară şi din afara ei că nu se poate juca cu România, cu economia sa, cu obligaṭiunile sale, cu moneda naṭională. După războiul din Ucraina, România a fost singura ṭară din zona Europei de Est care nu a suferit o devalorizare majoră a monedei, cum s-a ȋntâmplat ȋn Polonia, ȋn Ungaria, etc.

(Sper ca Dl. Isărescu să aleagă bine viitorul său successor şi să aibă timp să ȋl pregătească, pentru momentul ȋn care nu va mai fi la putere, sper că nu prea curând).

B. România a făcut alegeri geopolitice corecte

Am venit ȋn România ȋn 2004 şi am găsit o ṭară care nu are absolut nici o legătură cu ṭara de astăzi, e ca şi cum şi-a schimbat inclusiv… planeta ȋn care se află! (Pentru cei care spun că ȋnainte a fost mai bine, oricând le stau la dispoziṭie să analizăm minciuna aceasta). De atunci, România a ales să:

  • Intre ȋn NATO şi să devină ȋn cunoştinṭă de cauză o ṭară “pilon” a alianṭei
  • Adereze la UE, profitând de sume colosale de bani direct de la Bruxelles + investiṭii private uriaşe
  • Semneze un acord cu FMI fără să ȋşi crească impozitele = ȋn 1,5 – 2 ani a scăpat de criză
  • Reconfirme drumul său “spre vest” oricând a fost cazul, inclusiv şi ȋn 2022, cu invazia Rusiei ȋn Ucraina.

Pentru unii, ăsta nu este un lucru bun (nici mie nu ȋmi plac toate deciziile ale UE, spre exemplu, interzicerea forṭată a vânzărilor de maşini “convenṭionale” ȋncepând cu 2035). Dar, per ansamblu, poziṭionarea României şi alegerile sale geopolitice şi geostratetice au fost / sunt corecte = România nu este “singură”, nici nu va fi “lăsată baltă”, decât dacă nivelul aberaṭiilor creşte prea mult.

Pe scurt: Dl. Isărescu + alegerile geopolitice ale României = Nu pare să fie vreun risc de incapacitate de plată pentru ṭară.

4. “Şi dacă se devalorizează Leul? Atunci dobânda mare a titlurilor de stat devine inutilă.”

În ecuaṭia aceasta apare mereu şi ȋntrebarea despre puterea Leului: “Există şansa să se devalorizeze rapid? Să scadă 5 – 10% şi astfel dobânda titlurilor de stat să devină inutilă?”

Personal, nu prea sunt convins că Leul va scădea masiv ȋn următorii 2 – 3 ani. Nu bag mâna ȋn foc, ȋnsă cu situaṭia economică a României, deficitele uriaşe ale sale etc, Dl. Isărescu a anunṭat deja că va ȋncerca să menṭină moneda ṭării cât de stabilă se poate, pentru motive practice dar şi psihologice. Personal ȋl cred. Ştie ce face, iar dacă scade masiv Leul, va trebui să luăm multe măsuri “dure” şi să avansăm cu toate reformele uitate momentan. Însă asta momentan nu este ȋn agenda nimănui…

“Şi dacă se ȋntâmplă vreun “accident”?” mă poṭi ȋntreba.

“Accident” mai mare decât războiul de la graniṭa ṭării? Ce ar putea fi? Un război mondial? Un accident nuclear? În astfel de cazuri se schimbă total discuṭia şi nu are legătură cu ce discutăm astăzi.

O scădere de 2 – 4% ȋn următorii 2 – 3 ani nu va fi sfârşitul lumii, mai ales când dobânda titlurilor este mult mai mare + inflaṭia “se va tempera” (cum se aşteaptă experṭii, personal nu sunt 100% sigur).

5. Titluri de stat = o investiṭie = mereu există şi risc

“Atunci, gata, titlurile de stat sunt 100% ok, de ce scrii atât de mult, mai bine zi-mi de la bun ȋnceput că e totul bine, să nu stau să citesc până aici”.

Da şi nu. Din punctul meu de vedere, sunt 100% ok ȋn momentul de faṭă. Dar te rog să nu uiṭi că vorbim despre o investiṭie = un produs care presupune şi risc. Riscul poate nu se vede astăzi la orizont, dar avem un exemplu recent…

6. Grecia, 2012. Când titlurile de stat au fost supuse unui “haircut” de 53,5%…

Poate nu te-a interesat subiectul ȋn momentul respectiv, ȋnsă ȋn anul 2012 Grecia a trecut printr-un proces care pe vremuri a fost unic ȋn lume: Obligaṭiunile sale au fost “coafate” cu – 53,5% = ai adormit cu 100 de Euro şi te-ai trezit cu 46,5!

Statul Elen ȋmpreună cu UE şi ESM (European Stability Mechanism) au decis să taie 107 de miliarde de Euro din datoria Greciei prin obligaṭiuni, fără să aibă voie vreun titular să facă ceva ȋn privinṭa asta! Poṭi citi ce s-a ȋntâmplat aici, la ESM şi aici, dacă vrei să citeşti mai multe surse! 

Argumentul către investitorii care şi-au pierdut averile a fost că “aṭi investit ȋntr-un produs investiṭional cu risc = ştiaṭi riscurile”. Pentru restul banilor (cei rămaşi de 46,5%) garanṭiile au fost puternice şi direct din structurile europene, dar contează mai puṭin când zeci de mii de oameni şi-au pierdut banii lor…

Deci obligaṭiunile Greciei au fost “tăiate” ȋn 2012….                         

(Acest lucru a ajutat Grecia să ȋşi micşoreze datoria şi să fie astăzi ȋntr-o situaṭie mai bună? Nu, deloc. Nu are cum să se micşoreze datoria unei ṭări când deficitul cauzat de pensii şi de salariile bugetarilor rămâne la nivelul a 20+ de miliarde de Euro pe an…)

7. “Au existat semne ȋn Grecia care până la urmă au adus-o la faliment, la criza de datorii şi la “tăierea” titlurilor de stat? Ca să evitam noi ȋn România greşelile grecilor.”

Ok, Grecia a ajuns ȋn situaṭia aceasta ȋn 2012, când un guvern de “salvare naṭională” a decis ȋmpreună cu europenii să taie obligaṭiunile ṭării. Dar ăsta a fost rezultatul, concluzia unei proceduri. Vrei să vedem care au fost paşii Greciei ȋnainte de falimentul, criza şi tăierea aceasta?

Deci… Grecia ȋn deceniul dinainte de 2012 a făcut greşelile următoare:

  • A creat un deficit uriaş ȋn sistemul de pensii. Datele oficiale spun că ȋntre anii 2000 şi 2013 Grecia a plătit cu 201 miliarde de Euro mai mulṭi bani pentru pensii decât a ȋncasat prin contribuṭii (adaugă aici şi o dobândă anuală şi ai o parte a problemei).
  • A băgat ȋn statul elen sute de mii de bugetari, creând o explozie de cheltuieli pentru ei. Costul suplimentar s-a estimat pe vremuri la 8+ miliarde de Euro / an.
  • A evitat reformele. Nu le-a făcut nici sub presiunea FMI, cu care a semnat cam ȋn aceeaşi perioadă cu România (2010).
  • A ȋncercat să rezolve problema prin creşterea PIB-ului (până când PIB-ul nu a mai putut creşte…).
  • A ajuns să aibă deficite uriaşe şi la bugetul statului şi la contul curent de importuri şi exporturi.
  • A adoptat moneda Euro şi a intrat ȋn concurenṭă cu ṭările dezvoltate şi reformate, care au avut interese total diferite când a fost vorba de moneda lor.
  • A crescut impozitele pentru sectorul privat

În 2009, ultimul an inainte să ajungă Grecia ȋn incapacitatea de plată, deficitul ṭării a fost de 35 (treizecişicinci) de miliarde de Euro ȋntr-un singur an, la un PIB de aproape 240 de miliarde…

Cum am zis mai sus, nu văd vreun risc ȋn anii următori, ȋnsă să nu uităm că momentan România are:

  • Sume colosale de achitat către pensionari şi bugetari (asta nu ȋnseamnă că pensile sunt mari sau mici, ci că statul plăteşte mult mai mulṭi bani decât ȋncasează)
  • Prea mulṭi angajaṭi la stat / primării / instituṭiile statului, fără control şi evaluare a rezultatelor sale
  • Rezistenṭa maximă la reforme
  • Deficite duble, de buget şi la contul curent al importurilor şi exporturilor
  • Impozite crescute (ȋncă nu uriaşe) pentru sectorul privat

Răspunsul meu scurt: “Da, pe termen scurt şi mediu. Discutabil pe termen lung”

Eu am ȋncredere ȋn România şi ȋn viitorul său, ṭară pe care o promovez ȋmpreună cu fratele meu investitorilor străini, din 2004 şi până ȋn prezent. Însă asta nu mă determină să ȋnchid ochii ȋn faṭa realităṭii. 

Mă simt ȋn siguranṭă cât timp România ȋl are pe Dl. Isărescu “la butoane”, PIB-ul creşte mult şi moneda sa rămâne Leul.

Când nu va mai fi Dl, Isărescu + Euro va fi adoptat + PIB-ul nu va mai creşte, va trebui să se ȋntâmple schimbări majore ca să evităm probleme.

Astfel că, pe termen scurt şi mediu, nu văd vreun motiv pentru care cineva să nu investească ȋn titluri de stat româneşti. Asta am sugerat tuturor celor care m-au ȋntrebat.

Dar, dacă iei decizia aceasta (care va fi a ta şi numai a ta), ṭine cont că ar fi bine să verifici din când ȋn când cum merge ṭara ȋn general, mai ales după 2027 – 2028… 

Banii investiṭi ȋn titluri de stat sunt bani munciṭi şi câştigaṭi cu greu. De aceea, o astfel de decizie nu poate fi bazată pe sentimente, ci pe argumente, raṭionament.

Tu ce părere ai?

PS. Intenṭionat am ȋncercat cât am putut de mult, să folosesc cât mai puṭine cifre şi termini complicaṭi (fără ca textul să ȋşi piardă esenṭa), ca să ne ȋnṭelegem cât mai uşor posibil şi cât mai bine.

PS.2. Textul acesta reprezintă strict părerea mea personală şi nu o propunere pentru a investi sau pentru a nu investi ȋntr-un produs investiṭional.

Reader Interactions

Ilias P. Papageorgiadis

Ilias Papageorgiadis

Ilias P. Papageorgiadis este om de afaceri și consultant în afaceri, cu activitate antreprenoriala din 1993, multe proiecte de succes, activitate socială intensă şi în acelaşi timp a scris 4 cărţi.

Σχόλια_

  1. IORDAN MIRCEA a zis

    Buna ziua/Kalimera,
    Am trait si am muncit in Grecia in mod legal (agia ergassi) intre 1993 – 1997 in domeniul shippingului cand dolarul era la putere. Am avut noroc sa intalnesc oameni valorosi iar eu am facut totul pentru a merita atentia acordata si a dovedi ca inginerii romani sunt la fel de buni (uneori chiar mai buni ) ca si colegii lor greci cu studii in Italia sau Germania. Cred ca toti conationalii dvs. regreta acei ani in care costul vietii era mult mai redus iar viata sociala era admirabila , cel putin la Atena.
    Cu stima,

    • Ilias Papageorgiadis a zis

      Felicitari pentru reusitele Dvs! Probabil acelasi lucru vom spune in 10 – 15 ani si despre romanii, din pacate…

  2. Andrei a zis

    Salut Ilia,
    Multe apartamente din Bucuresti au fost construite inainte de 1977 (anul unui cutremur ramas de referinta in memoria romanilor). Acum dupa cutremurul tragic din Turcia si Siria ce efecte ai observat pe piata imobiliara bucuresteana? Se vand mai greu apartamentele construite inainte de 1977? Au scazut preturile?
    Ar fi interesant un articol pe aceasta tema, sunt sigur ca multi bucuresteni au in proprietare sau chirie astfel de imobile (inclusiv eu).
    Multumesc pentru opinie,
    AJ

  3. Ioan Vermesan Ioan a zis

    România ( prin conducătorii ei ) e în stare de hipnoză! Nu-si da seama ce se întâmplă! Urgent dacă nu ia masuri sa rezolve problemele sugerate de dumneavoastră în maxim 4-5 ani scenariul din Grecia se va repeta și în România!!!
    În rest sunt un mare iubitor de Grecia( turistic vorbind).

Lasă comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vrei să primeşti textele mele direct pe adresa ta de e-mail?

Cu un newsletter la fiecare 15 zile.
Vrei să primeşti cu prioritate următoarele mele cărṭi electronice?

817

Sunt de acord să primesc newsletter (buletinul informativ) şi accept declaraţia de confidenţialitate a datelor.