Atena, iunie 2020. După o întâlnire de 3 ore…
– „Ai venit aici să mă sfătuiești profesional, sau să-mi dai lecții de psihologie și… despre cum să fiu un bun creştin?”
I: „Mi-ai cerut să vin să-ți reorganizez munca, să rezolv problemele pe care le pui sub preș de atâția ani și să-i dau afacerii o nouă perspectivă, să deblochez totul și să intrăm într-o fază de creștere…”
– „… și ce legătură au toate acestea cu a vorbi frumos cu angajații mei și a-i plăti mai mult?”
I: „Dar cum ai de gând să-ți pui construcția pe baze solide, dacă nu construiești în definitiv o echipă foarte bună în jurul tău?”
– „Te-am sunat să-mi spui ce nu știu… pentru că te descurci bine în afacerile tale ȋmpreună cu fratele tău și vreau să fac și eu la fel în domeniul meu. Te plătesc pentru…”
I: „… mă plătești pentru că doar așa ai posibilitatea să mă asculți și îți spun că totul de acum încolo va începe și se va termina cu angajații unei companii!”
– „Deci, ideile mele nu contează?” Investițiile mele? Tot? Sunt singurii care contează?
I: „Ideile pe care le avem noi antreprenorii ne pot duce doar până la un punct. După aceea, doar cu o echipă bună putem merge mai departe, în timp ce, de multe ori, fără o echipă bună, vom pierde ceea ce am construit. Cineva trebuie să pună în aplicare aceste idei!”
– „Dar eu…”
I: „Dacă vrei doar să-ți spun că ai dreptate, hai să rămânem prieteni. Nu pot să-mi bat joc de tine. Trezește-te, acum trăim într-o nouă eră…”
„Cei leneși și indemnizaṭiile lor” = Salarii mai mari
– „Premierul acesta al nostru ne-a distrus cu indemnizațiile pe care le distribuie populației! Leneșii le primesc și nu vor să lucreze! Stau acasă, se uită la televizor și refuză locurile de muncă!”
I: „Asta s-a întâmplat la nivel mondial, orice conducător ar face la fel, problema este globală. Dar hai să-ți pun o întrebare: crezi că cineva poate supraviețui ușor cu 400-500 de euro pe lună? Bine sau rău, acești oameni au dobândit această mentalitate specială, deoarece majoritatea grecilor fie sunt în sectorul public, fie vor să intre, fie vor să se comporte ca și cum ar fi acolo…”
– „…zi-le și tu, de aceea îi insult, le spun…”
I: „Dar nu are rost să înjurăm și să insultăm pe cineva! Așa este și nu se va schimba! Îi spui leneș, e convins că vrei să profiți de el și refuză! Nu cumva este timpul să căutăm angajaṭi pentru un salariu mai mare, de la care să avem mai multe pretenții ca să lucreze corect?”
– „Dar nu fac față, am nevoie de atâtea mâini de lucru…”
I: „Având în vedere că nu o să-i găsești și vei continua să te plângi și să înjuri inutil, vrei să găsim o soluție sau pur și simplu să ne plângem, să schimbi angajații săptămânal și lunar și să nu mai avem timp de nimic altceva? „
– „Da, mi-au scos sufletul…”
I: „Deci, ce zici să vedem dacă putem investi niște bani, automatiza unele locuri de muncă, reduce alte locuri de muncă și crește salariile oamenilor care vor munci? Să vedem și cum putem oferi mai multe stimulente materiale și să-i informăm despre planul de dezvoltare pe care îl are compania, astfel încât să știe că pot obține promoții în viitorul apropiat dacă lucrează bine? Dacă le putem uşura şi munca folosind un flux organizaṭional mai bun, şi mai bine!”
– „Mă vor acuza că am alungat oameni… și au familii…”
I: „De aceea e bine să găsești o modalitate de a le plăti un salariu mai mare, fără a-ți distruge afacerea. Totuși, dacă nu crești salariile, nu vei găsi personal.”
„Au o mentalitate proastă” = învață-i ceea ce trebuie
– „Hai, Ilia, parcă n-ai ști cum e… Și dacă dăm salarii mai mari, oamenii au o mentalitate proastă, nu muncesc. Majorității oamenilor nu le pasă, fac totul greșit, sunt învățați greșit… dacă nu fac eu totul cu mâinile mele…”
I: „Obișnuiam să spun același lucru, fratele meu și cu mine o spuneam împreună. Dar numai atunci când am dat şansa unor angajati să ne demonstreze valoarea lor, abia atunci am mers înainte”.
– „Nu știi, afacerea mea este excepția…”
I: „Sfătuiesc oameni din anii 90, sute de firme până azi, ȋn Grecia şi România. Toate afacerile sunt excepții, pentru patronii lor. Dar, ca să-ți dau un exemplu… când am văzut că unul dintre colegii noștri nu efectuează anumite sarcini, ne-am așezat la masă cu el, am vorbit, am găsit ce îi place și ce poate face în companie și, încetul cu încetul, a ajuns să exceleze!”
– „Ai avut noroc… eu trebuie să verific totul de la început până la sfârșit sau va fi o mizerie”
I: „Ai creat proceduri în companie? Nu ceva complicat, ci lucruri simple și clare pe care ar trebui să le urmeze cineva pentru a-și face bine treaba?
– „…”
I: „Te-ai deranjat să le explici în detaliu și să le arăți mereu și mereu fiecare subiect? Să le oferi informații pentru a afla despre produse, pentru a înțelege cum apare rezultatul pe care îl vindeți?”
– „De ce ar trebui să fac toate astea?”
I: „Pentru a-i face să-și dea seama unde au venit, ca să vezi cine sunt neserioșii cărora nu le pasă și cine sunt cei vrednici cărora le pasă și te vor urma. O firmă de construcții din România a făcut următorul experiment: În loc ca muncitorii să lucreze haotic 8 ore pe zi, în primele 30 de minute au primit sfaturi, le-au fost verificate echipamentele și le-au fost explicate mereu și mereu aceleași subiecte. Rezultatul a fost că au terminat clădirea cu aproximativ 4 luni mai repede decât cei care au lucrat timp de 8 ore pe zi sau mai mult și pur și simplu s-au dus la muncă și au muncit de capul lor”.
– „Adică să fug după ei?”
I: „Să îi educi și să te ocupi de ei. A fi șef înseamnă să ai grijă de toate nevoile colegului tău. Nu să țipi cum te-am văzut ultima dată…”
„Numai dacă țip înțeleg” = țipă cei slabi
¬- „Și ce ar trebui să fac? Dacă nu a făcut ce i-am spus? Din moment ce lui nu-i pasă… nu știi… Sunt mulți care înțeleg doar dacă țipi…”
I: „Există în lume vreo afacere, mare sau mică, pe care să o admiri?”
– „Multe”
I: „Ia gândește-te … în care din ele țipă patronul la angajaṭii săi din 5 în 5 minute?”
– „…”
I: „Cei slabi țipă, nu cei puternici. Oamenii puternici explică, ghidează, încurajează, rezolvă probleme și, când celălalt nu înțelege cu vorba, concediază. Dar ei plătesc mai bine decât piața, creează o perspectivă pentru om, astfel încât angajatul lor să simtă că are ceva de pierdut dacă este concediat de la locul său de muncă”.
– „Eu cred că merg bine așa. De îndată ce țip, să-i vezi cum aleargă toți! Săgeată!”
I: „Deci crezi că oferind salarii mici, fără să explici nimic și țipând ori de câte ori ceva nu merge bine, o să construiești o afacere solidă. Aș spune că vei deveni un bun maistru cum era pe vremuri, nu un om de afaceri al noii ere”.
– „M-ai insultat din nou…”
I: „De ce ai nevoie de mine și de toate schimbările pe care le discutăm? Stai pe scaunul tău, prefă-te că ești șeful cel mare, țipă și fă pe deșteptul, crezând că dacă plătești cuiva un salariu, ai dreptul să îi controlezi și viața. După ce te părăsește, sau nu-i pasă de tine, du-te la prietenii tăi să te plângi și să dai vina pe angajați. Îți vor spune câtă dreptate ai și mâine vei rămâne la fel. Te găsesc chiar inteligent…”
I: „Deci tu, istețule, nu țipi?” Nu te enervezi? Ești mereu calm și atent?
– „Obișnuiam să țip în trecut, eram limitat la minte. Am făcut toate prostiile și greșelile pe care le faci tu acum. Vino să mă vezi astăzi! Eu și fratele meu avem 4 afaceri serioase, preluăm și proiecte precum cel pe care îl facem acum împreună! Dar dacă vii la biroul nostru din București, nu auzi niciun țipăt, avem ani de zile fără să ridicăm tonul vocii. Facem tot ce îți spun ție să faci și facem încet-încet o echipă, oameni pe care îi plătim cât de bine putem, îi instruim și îi monitorizăm astfel încât să avem încredere în rezultatul muncii lor”.
„A lucra mai mult” = munca după 8 ore ar trebui să fie excepția și nu regula
– „Și știi ce fac în cele 8-10 ore în care lucrează?”
I: „Încercăm cât putem să ne asigurăm că nimeni nu rămâne după 8 ore, pentru că în primul rând este contraproductiv. De asemenea, le-am explicat că ne dorim ca ei să fie concentrați în timpul orelor de lucru, tocmai pentru a nu-i ține mai mult timp”.
– „Dar toți cei care pot, își fac angajații să lucreze mai multe ore și, în mod ideal, nu ȋi plătesc mai mulți bani pentru asta.”
I: „Sunt locuri de muncă care nu au orar, care sunt plătite în funcție de rezultat etc. Și da, clar, sunt perioade ale anului în care vei cere cuiva să facă ceva în plus. Dar pe lângă plata pentru asta, ar trebui să-i arăți că îi ceri o excepție, nu o regulă. Există locuri de muncă despre care toată lumea știe că vor funcționa mai mult, dar acestea sunt și excepții. Barmanul nu se uită la ceas pentru a pleca, dar în multe alte locuri de muncă poți și ar trebui să-ți trimiți angajatul acasă la timp.”
– „Hei, Ilia, o să mă falimentezi cu toate prostiile astea pe care mi le spui!” Costurile mele operaționale vor crește vertiginos!”
I: „Lucru ușor este să vorbim despre costurile de operare. Lucrul greu este să vorbim despre productivitate, despre profituri, despre ce se face și ce nu se face. De exemplu, în activitatea noastră din 2018, am oprit domenii întregi de activitate, ne-am concentrat pe altele și am depășit astfel o situație dificilă. Astăzi “bubuim” şi evoluăm pentru că am implementat exact ce ti-am zis ṭie”
– „Deci, ar trebui să opresc ceva din ce fac acum?”
I: „Poate ar trebui, vom vedea pe parcurs. Ai prefera să pierzi totul? Câți ai văzut pierzând pentru că nu s-au schimbat atunci când piața și lumea s-au schimbat?
Vrei să supraviețuiești/ să crești în afacerea ta? Dă tu exemplul și tratează-ți colegii ca pe o valoare adevărată a afacerii tale
– „Nu știi ce fel de lume este aici afară…”
I: „Corect, am angajat doar aproximativ 500 de oameni de-a lungul anilor şi am consultat cu succes numai câteva sute de firme. Tu, care eşti ȋnchis ȋn cercul tău de oameni, ştii mai bine…”
– „Și nu ai fost dezamăgit de comportamentul celor 500 de angajaṭi?”
I: „De majoritatea, da, dar tot ce am construit eu şi fratele meu, am construit cu colegii potriviți. De exemplu, livrăm fructe și legume bio în 8 rețele de supermarketuri, în 5 regiuni diferite din România, cu livrări multiple în unele orașe. Poate totul să meargă bine dacă nu construim o echipă și proceduri, dacă nu investim ȋn software şi echipamente potrivite, dacă nu ne sprijinim colegii și dacă nu îi tratăm ca pe o valoare din afacerea noastră?”
– „Relaxează-te, peste puțin timp îmi vei spune că le dai măriri de salariu fără ca ei să îți ceară”.
I: „Desigur” (în toamna lui 2021 am dat măriri de salariu tuturor colegilor noștri din România, având în vedere creșterea costului vieții etc.).
Atena, noiembrie 2021. „După schimbări”
Au trecut şaptesprezece luni… omul care aproape m-a insultat ȋn 2020 a devenit un om total diferit… a oprit 3 din cele 7 activităṭi pe care le-a avut, a ridicat serios salariile colegilor care meritau, a reorganizat totul, a schimbat direcția companiei, mesajul cu “propunerea de valoare” (value proposition spunem noi ȋn Katerini, Grecia) către clienții săi, mesajul și marketingul, procesele interne și multe altele (plus că a devenit mai flexibil acolo unde a putut), punând totodată bazele creșterii afacerii în mod sănătos, după ani de stagnare.
De ce s-a schimbat totul? Pentru că, ȋnainte de toate, a evoluat el ca om + şi-a respectat mai mult echipa
I: „Ai văzut că se poate face și altfel, până la urmă? Vezi că rămânând calm și comportându-te corect îi alungi treptat pe cei „toxici” și pe cei care nu vor să muncească și dai tonul pentru restul?
– „Bine, toate acestea se știu, ideea este ca cineva să ia o decizie…”
I: „… și amintește-ți că drumul este lung, în afaceri nimeni nu construiește repede ceva solid și când va începe să construiască, împreună cu echipa lui, mică sau mare, va reuși să ducă afacerea departe”.
– „Când vin în România, să mă extind și acolo?” mi-a răspuns zâmbind omul de afaceri grec care în mai puțin de un an și jumătate a schimbat complet temeliile afacerii sale și probabil și viitorul.
Valabil şi pentru tine, marele “om de afaceri” din România
Sunt implicat în afaceri de la 18 ani, în timp ce am lucrat la afacerea de familie de la o vârstă mult mai mică. Vremurile în care trăim sunt fără precedent și tot ceea ce știm se va schimba și mai mult. Noi, cei care creăm locuri de muncă, care ne asumăm riscuri pentru a construi ceva nou, ne simțim adesea „șefi”, încercând să ne ascundem celelalte probleme psihologice prin modul în care îi tratăm pe cei din jur și în primul rând pe cei care lucrează lângă noi.
Orice am zis grecului (şi multor altora din Grecia şi din România) este valabil şi pentru tine, marele “om de afaceri” din România de azi. De ce scriu ȋn ghilimele “om de afaceri”? Pentru că, de cele mai multe ori, noi antreprenorii ne simṭim cei mai tari, ne dăm “oameni de afaceri” şi uităm că nu valorăm nimic fără o echipă bună lângă noi. Dacă vrei să scoatem ghilimelele şi să fii / să fim oameni de afaceri, trebuie ȋnainte de toate să te asiguri de faptul că ai o echipă potrivită şi bine plătită lângă tine.
Nimeni nu spune că trebuie să fii „fraier” și alții să profite de tine, dar cu cât înțelegi mai repede că acești oameni sunt partenerii tăi și cel mai valoros capital al afacerii tale, cu atât mai repede vei ajunge în vârf. Dacă nu vezi asta, dacă vei continua să fii „mizerabil” și să te gândești că doar tu ești deștept, atunci, în primul rând tu vei pierde, vei vedea că trenurile trec și tu rămâi în urmă.
Trezește-te, șefu’! Mai întâi suntem „slujitori” (ai clienților noștri, ai colegilor noștri, ai statului, ai societății) și apoi toate celelalte! Așa ajung la succes toți cei pe care îi vezi și te întrebi cum au reușit…
Cu multă muncă, dar și cu respect (+ salarii mai mari) pentru colegii lor…
Tu ce crezi?
Lasă comentariul tău