Ai grijă ce-ți dorești, pentru că ți se poate întâmpla și ție (3 leneși și 1 harnic în fața oportunității vieții lor…)

… Am intrat în zona de producție și am trecut printre utilaje. Am ajuns în mica încăpere care era biroul „șefului”. Acolo ne aștepta întreaga familie… Tatăl lui A, identic cu el ca înfățișare, doar că avea părul grizonat, 30 de kilograme în plus și o curea la pantaloni care se strângea greșit, făcându-i burta să iasă în evidență. Când am intrat, am simțit cum ochii lui mă măsurau de sus în jos. Mama lui era și ea „plinuță”, cu privirea coborâtă în fața soțului ei, dar cu niște ochi profunzi care te făceau să înțelegi că în casă ea era cea care avea ultimul cuvânt. Intrase și sora lui, complet neîngrijită, îndesată și ea, citind o revistă și fără să pară prea interesată de subiect. În dreapta tatălui am recunoscut și ziarul partidului comunist, părea ca tatăl să-l fi citit cu atenție. După prezentări, A a început să vorbească.

A: „El este Ilias, v-am povestit despre el și fratele său Grigoris. Lucrez cu ei și am făcut toate aceste schimbări…”

– „…. da… ei sunt cei care îți dau ideile…”, a comentat tatăl său.

S: „Deja anul acesta am schimbat multe și ne-am îmbunătățit foarte mult munca, lucru pe care îl datorăm lui Ilias și Grigoris. Cu ceva timp în urmă le-am prezentat la ce ne-am gândit înfamilia noastră pentru viitor, am lucrat împreună și am întocmit această prezentare „cu planul de afacere”, a spus A și le-a înmânat paginile pe care le pregătisem.

A: „Dintre cele cinci idei am ales-o pe cea de-a cincea pentru că este singura care nu trebuie să fie susținută de o investiție mare și pe care o putem pune în practică cu ușurință. Pentru că va fi o inovație reală, la început vom putea lucra cu o marjă de profit mare și vom putea face mulți bani rapid, înainte ca piața să ne remarce.”

– „Și apoi ce vom face, dacă vom câștiga banii despre care vorbești?”, a întrebat tatăl.

A: „Vom plăti toate datoriile pe care le-am identificat în acest an, vom putea investi o parte din bani în afacere și, bineînțeles, vom trăi mult mai bine…”

I: „…sau chiar să vindeți afacerea cât timp este în plină ascensiune, ieșind cu o sumă uriașă de bani”, am adăugat eu.

– „Și ce vrei de la noi, fiule, ca să faci toate astea?”, a spus tatăl care nici măcar nu s-a întors să se uite la mine.

A: „Să muncim din greu împreună, timp de 6 până la 12 luni. Dacă o vom face cu totii, vom vedea bani pe mâinile noastre cum nu am mai văzut până acum!”

Sora lui a ridicat capul și l-a privit în ochi când a auzit aceste cuvinte. Mama lui și-a luat ochii de la soțul ei și s-a concentrat și ea asupra fiului. 

– „Deci să muncim din greu ca să facem bani…”

A: „Este oportunitatea pe care o așteptam, tată. Nu mi-ai spus de atâția ani că, dacă vom găsi marea oportunitate, ne vom arunca cu toții în muncă pentru a ne schimba viața pentru totdeauna?”, a adăugat și i-a privit pe rând în ochi. „Ei bine, acel moment a sosit!”

…

Atena, începutul anului 2002

În 1993 am lansat una dintre primele reviste „free press” ale Greciei. În 1995 am mers în Atena ca să o tipăresc acolo și am început să-mi fac relații și să deschid uși.  În 1998, împreună cu fratele meu, am renunțat la revistă și am lansat un ziar local care a devenit rapid cel mai mare din județul nostru. Am fost deja prezent și în sectorul de marketing și făcusem și primii pași în consultanța de business. 

Niște ani mai tarziu, un prieten bun din Atena m-a pus în legătură cu A, care dorea să mă vadă după ce a auzit cât de mult fusesem lăudat. Amândoi eram doi tineri din provincie, care totuși mergeau în Atena cu afaceri. S-a întâmplat ca prietenul meu să se întâlnească cu doi oameni pe care îi consiliam, a fost impresionat și i-a spus lui A că noi eram ceea ce avea el nevoie.

A era un bărbat foarte activ, de 30 de ani, dolofan, relativ înalt, cu tâmple adânci și ochi plini de bunătate, care provenea din capitala unui județ din sudul Greciei, dintr-o familie cunoscută în oraș pentru poziția sa politică. Tatăl său cunoștea pe toată lumea, mama sa avea nenumărate cunoștințe și prieteni, sora sa era mai discretă. Aveau o mică afacere de familie, dar din discuția cu el îți dădeai seama că se întâmpla ceva interesant cu ea. Făceau ceva care intra în competiție cu marile companii din Grecia și din străinătate și părea că aveau idei pentru a-și dezvolta afacerea. (Era perioada în care un mic om de afaceri grec încă putea face bani fără evaziune fiscală. Momentan, în 2024, încă este așa în România, dar nu știu pentru cât timp).

Am petrecut mai mult de 2 ore discutând cu A, mi-a plăcut foarte mult abordarea lui față de muncă și viață, am convenit cu ușurință asupra onorariilor mele și am fost de acord să lucrez cu el, împreună și cu fratele meu. Tatăl său a fost puțin supărat când a auzit de mine, deoarece „nu are aceleași păreri politice ca noi”, dar în cele din urmă a fost de acord…

Clasic… Haosul unei întreprinderi familiale mici și mijlocii neorganizate din Grecia

A și cu mine am căzut de acord asupra unui mod de lucru pe care tehnologia de atunci ni-l permitea: telefon, e-mail și întâlniri la Atena în fiecare lună. Mi-am dat seama rapid că lucrurile nu erau așa cum ar fi trebuit să fie și m-am confruntat cu încă o „afacere de familie”, dezorganizată (cum au fost și sunt majoritatea „afacerilor de familie” în Grecia, în România și nu numai):

• Tatăl nu era foarte preocupat cu munca. Plăcerea lui era să muncească în producție și să dezbată ideile sale. Era, să zicem, departamentul de cercetare și dezvoltare al companiei, dar nu voia să o conducă. Prefera discuțiile politice interminabile în cafenea și voia ca totul să funcționeze perfect, fără să-și facă timp să o și organizeze.

• Mama ar fi trebuit să lucreze și ea în afacerea familiei. Spunea cu mândrie că era „sufletul firmei”, dar prioritatea ei era bârfa la cafeaua servită în casele prietenelor sale. Avea întotdeauna o scuză gata pregătită pentru că nu avea timp să se dedice muncii (care nu era un lucru dificil).

• Sora lui A a moștenit combinația dintre mamă și tată. Era extrem de plictisită, era în organizația tineretului partidului comunist grecesc și putea face orice, atâta timp cât putea continua cu evitarea muncii. De asemenea, își găsise un nou iubit, leneș ca și ea, și își petrecea timpul cu el, folosindu-l ca scuză ori de câte ori era chemată să ajute la afacere.

• A era, în esență, „omul orchestră”. Lucra toată ziua, alergând în toate direcțiile și vorbind cu clienții, coordonând producția, etc.

• Afacerea lor avea un singur angajat, un om mereu beat și leneș, singurul său interes fiind cum să chiulească de la muncă și cum să-l lingușească pe tatăl lui A pentru a nu fi concediat.

• Contabilul lor le fusese colaborator de zeci de ani. Ori de câte ori conveneam cu A să-mi trimită anumite informații, A le cerea contabilului, acesta se opunea, îl suna pe tatăl său și îi spunea că nu este corect ca fiul său să-l insulte și să-l controleze. Situația a fost problematică, dar tatăl a spus că nu se putea certa cu contabilul după atâția ani de lucru împreună.

Începuse să îmi fie rușine de banii pe care îi primeam, din moment ce Grigoris și cu mine devenisem practic răufăcătorii cazului. I-am cerut lui A să ne oprim. În ochii noștri, totul trebuia să se schimbe pentru a le salva afacerea, iar familia lui nu ar fi fost de acord, dar A nu era de acord să ne oprim. 

„Totul se va schimba, totul se va face. Toată lumea se va arunca în afacere atunci când va apărea marea oportunitate, asta am căutat ca familie toată viața noastră”, îmi spunea de fiecare dată…

Decembrie 2002. Cele cinci opțiuni…

În decembrie 2002, după alegerile locale din octombrie când am facut 14 campanii electorale (și am câștigat) și am fost pentru prima data la un târg mondial de produse alimentare (Sial, în Paris) am primit o invitație la recepția anuală a președintelui pentru presă. Combinat cu rezultatele noastre financiare bune, puteam spune că anul se încheia bine, poate mai bine decât orice an de până atunci pentru cineva cu un „orizont limitat” (cum am fost eu pe vremuri).

Combinând călătoria mea cu recepția de la Palatul Prezidențial, am stabilit să mă întâlnesc din nou cu A. În ciuda dificultăților enorme și a problemelor interne ale activității sale, a dorit să-mi prezinte cele 5 opțiuni pe care le găsise pentru dezvoltarea companiei lor, după îndrumarea noastră. Ne-am așezat la masa în același hotel unde ne-am cunoscut și am rămas cu gura căscată la ceea ce am văzut…

A reușise să-l facă pe tatăl său să muncească puțin în timpul verii, iar după alegerile municipale (în care i-a susținut pe candidații partidului comunist din zonă) ideile din vară au căpătat o formă mai clară. Toate erau foarte interesante, dar 4 din cele 5 necesitau o investiție mare și angajarea multor angajați noi. Acest lucru nu era neapărat un lucru rău dacă exista cineva capabil să le controleze și să le îndrume. Familia lui A cu siguranță nu avea această capacitate și el tocmai reușise să facă ordine în finanțele companiei prin eliminarea rău-platnicilor, sprijinirea celor buni platnici și acordarea de reduceri pentru a fi plătit mai repede, cum l-am sfătuit.

Ideea cea mai bună

A cincea idee nu numai că era singura care putea fi implementată fără investiții majore, dar era și singura revoluționară, realist vorbind!

• Ar lua un produs existent pe care toată lumea îl cunoștea și, prin adăugarea unui element, îl transforma în ceva complet diferit.
• Modificarea aceasta deschidea o piață nouă și uriașă.
• Ideea putea fi susținută cu o investiție în echipamente de sub 20.000 de euro (în ciuda nemulțumirilor tatălui, care spunea că nu era corect să „cheltuiască” bani pe echipamente și să nu aștepte fonduri naționale sau europene pentru a obține utilajul pe gratis, chiar dacă ar fi durat câțiva ani).

Pentru că păstrăm confidențialitatea în relațiile cu clienții noștri, nu pot descrie exact produsul. Dar pot da un exemplu fără legătură cu acesta: Când o companie a luat șervețele umede și a adăugat elementul dezinfectant, a deschis o nouă piață de produse. Aceasta a fost a cincea idee a lui A, într-un domeniu de producție complet diferit.

În perioada Crăciunului din 2002 mintea mea era la ideea lui A și la oportunitatea uriașă de a face ceva mare, de a-i schimba viața pentru totdeauna. Era ceva nou pentru mine să fac parte din ceva potențial uriaș…

Ianuarie 2003. Trei leneși și un om harnic în fața șansei vieții lor

În ianuarie 2003, A mi-a trimis planul de afaceri pe care îl cerusem să îl pregătească în timpul sărbătorilor.L-am editat împreună, am căzut de acord asupra fiecărui detaliu și apoi m-a rugat să vin în orașul lui pentru a discuta cu familia lui: „În acest demers te vreau alături de mine, îți voi rămâne dator”, mi-a spus el. În ciuda insistențelor mele că aș face rău prin prezența mea, m-am trezit în cele din urmă acolo câteva zile mai târziu.

… Am intrat în zona de producție și am trecut printre utilaje. Am ajuns în mica încăpere care era biroul „șefului”. Acolo ne aștepta întreaga familie… Tatăl lui A, identic cu el ca înfățișare, doar că avea părul grizonat, 30 de kilograme în plus și o curea la pantaloni care se strângea greșit, făcându-i burta să iasă în evidență. Când am intrat, am simțit cum ochii lui mă măsurau de sus în jos. Mama lui era și ea „plinuță”, cu privirea coborâtă în fața soțului ei, dar cu niște ochi profunzi care te făceau să înțelegi că în casă ea era cea care avea ultimul cuvânt. Intrase și sora lui, complet neîngrijită, îndesată și ea, citind o revistă și fără să pară prea interesată de subiect. În dreapta tatălui am recunoscut și ziarul partidului comunist, părea ca tatăl să-l fi citit cu atenție. După prezentări, A a început să vorbească.

A: „El este Ilias, v-am povestit despre el și fratele său Grigoris. Lucrez cu ei și am făcut toate aceste schimbări…”

– „…. da… ei sunt cei care îți dau ideile…”, a comentat tatăl său.

S: „Deja anul acesta am schimbat multe și ne-am îmbunătățit foarte mult munca, lucru pe care îl datorăm lui Ilias și Grigoris. Cu ceva timp în urmă le-am prezentat la ce ne-am gândit înfamilia noastră pentru viitor, am lucrat împreună și am întocmit această prezentare cu „planul de afacere”, a spus A și le-a înmânat paginile pe care le pregătisem.

A: „Dintre cele cinci idei am ales-o pe cea de-a cincea pentru că este singura care nu trebuie să fie susținută de o investiție mare și pe care o putem pune în practică cu ușurință. Pentru că va fi o inovație reală, la început vom putea lucra cu o marjă de profit mare și vom putea face mulți bani rapid, înainte ca piața să ne remarce.”

– „Și apoi ce vom face, dacă vom câștiga banii despre care vorbești?”, a întrebat tatăl.

A: „Vom plăti toate datoriile pe care le-am identificat în acest an, vom putea investi o parte din bani în afacere și, bineînțeles, vom trăi mult mai bine…”

I: „…sau chiar să vindeți afacerea cât timp este în plină ascensiune, ieșind cu o sumă uriașă de bani”, am adăugat eu.

– „Și ce vrei de la noi, fiule, ca să faci toate astea?”, a spus tatăl care nici măcar nu s-a întors să se uite la mine.

A: „Să muncim din greu împreună, timp de 6 până la 12 luni. Dacă o vom face cu totii, vom vedea bani pe mâinile noastre cum nu am mai văzut până acum!”

Sora lui a ridicat capul și l-a privit în ochi când a auzit aceste cuvinte. Mama lui și-a luat ochii de la soțul ei și s-a concentrat și ea asupra fiului. 

– „Deci să muncim din greu ca să facem bani…”

A: „Este oportunitatea pe care o așteptam, tată. Nu mi-ai spus de atâția ani că, dacă vom găsi marea oportunitate, ne vom arunca cu toții în muncă pentru a ne schimba viața pentru totdeauna?”, a adăugat și i-a privit pe rând în ochi. „Ei bine, acel moment a sosit!”

– „Vom vedea, bine. Să începem și să vedem cum merge”, a răspuns tatăl său. Apoi a pus peste treizeci de întrebări despre planul de afaceri pe care i l-a prezentat fiul său și a lăsat să iasă un mare suspin înainte de a propune să ieșim cu toții la cină. Acolo s-a concentrat pe încercarea de a mă convinge că nu stăpânesc bine politica și că nu am înțeles meritele teoriei sale (comuniste). A mă privea cu atenție în timp ce eu, pe parcursul a trei ore, am încercat să nu-l supăr pe tatăl său fără să accept că „o zi are 37 de ore”.

Reacția pieței

În două săptămâni, am stabilit costul produsului și politica de marketing pe care A să o urmeze și a început să vorbească cu potențialii clienți. Reacțiile au fost impresionante, cercetarea de piață adecvată care fusese făcută înainte ne-a ajutat să prezentăm produsul exact așa cum trebuia pentru a fi „ascultați” cu atenție de către potențialii clienți.

Prima comandă a venit din partea uneia dintre cele mai mari companii grecești din industrie. Știind că mica afacere de familie avea o bună reputație (combinată cu o reducere, care ajută întotdeauna), au fost de acord să plătească în avans o mare parte din sumă, astfel încât producătorii să poată cumpăra materiile prime.

Cea de-a doua comandă a fost de două ori mai mare decât prima și, odată cu aceasta, capacitatea de producție existentă a meșteșugarului a fost întinsă la limită. Singurul lor angajat (un membru de partid, leneș și indiferent) a cerut un concediu medical, să se recupereze după… opt ore de muncă continuă timp de o lună întreagă.

A treia comandă a venit din Germania, prin intermediul unei persoane care a văzut produsul și a informat un neamț. Neamțul a pus problema pe o bază diferită:

• A refuzat reducerea, a cerut să primească comanda în jumătate din timpul convenit
• I-a oferit un contract de exclusivitate pentru Europa în afara Greciei.
• I-a întrebat dacă ar dori să cumpere un procent din compania lor și să investească pentru a achiziționa imediat utilaje care ar crește producția de zece ori.

A sărit în sus de bucurie când i-a anunțat vestea tatălui său…

Nu asculta vorbele leneșului, uită-te la faptele sale

Două zile mai târziu, familia s-a adunat la ei acasă pentru a vorbi…

Tatăl i-a spus lui A că nu putea să accepte astfel de condiții din partea străinului. El era deja supărat din cauza presiunii exercitate de A de a lucra împreună 6 zile pe săptămână, 12 – 14 ore pe zi pentru a „livra” comenzile. Dacă străinul voia, putea să le dea un împrumut pentru utilaje, de ce ar trebui să-i dea acțiuni? Și de ce ar trebui să se grăbească? Aveau comenzi, puteau să lucreze în ritmul lor și să le livreze când ar fi fost posibil.

Mama lui a fost mai clară: „Mă apropii de 50 de ani, nu vreau să lucrez atât de mult, jumătate din prietenii mei sunt deja la pensie!” În zadar, A a încercat să-i explice că totul era temporar…

Sora lui a anunțat că nu intenționa să-și piardă iubitul pentru muncă și că simțea că ar avea probleme de sănătate din cauza presiunii de a se trezi dimineața devreme și de a munci toată ziua. „Eu sunt fiica șefului, nu un muncitor oarecare”, a spus ea, enervându-și tatăl și rănindu-și fratele.

În zadar, A le-a reamintit că făceau profituri uriașe…

– „Ce să fac cu banii dacă nu mă pot bucura de ei?”, a fost răspunsul pe care l-a primit…

A: „Dacă nu obținem contractele de când produsul a ieșit pe piață, se vor trezi alții și vor profita de neimplicarea noastră… astfel vom pierde oportunitatea! Hai să executăm măcar aceste două contracte din Grecia și contractul cu germanul! Apoi să ne oprim! Sunt mulți bani!”

Târziu în acea noapte, A m-a sunat… Avea lacrimi în ochi… Mi-a descris scuzele pe care fiecare membru al familiei sale i le-a dat… îi era rușine de ei, îi era rușine de ceea ce le-ar fi spus clienților… se simțea sufocat gândindu-se că „Dumnezeu ne-a dat ceea ce am cerut și ne-am dorit iar noi îi dăm cu piciorul! Mi-au spus un lucru înainte și acum fac altceva!”

I-am sugerat că ar trebui să se lupte singur cu problema, dar mi-a explicat că nu avea prea multe opțiuni și nici nu deținea acțiunile majoritare ale familiei. Am convenit că ar trebui să păstreze comenzile pe care le putea executa și să refuze restul în cazul în care clienții nu ar fi acceptat livrarea cu o întârziere semnificativă. Știam că această propunere nu reprezenta o soluție viabilă, dar cel puțin i-ar fi păstrat demnitatea și nu i-ar fi pătat numele.

Desființare totală…

Curând, afacerea de familie a fost desființată…

A s-a asigurat că ar putea lucra singur și că ar putea livra toate comenzile pentru a-și păstra numele său bun. Apoi a părăsit compania și s-a angajat în altă parte. La scurt timp după aceea s-a mutat la Atena, supărat din cauza comportamentului familiei sale. Astăzi ocupă o poziție importamtă în compania pentru care lucrează, cu o carieră și venituri impresionante și o familie frumoasă.

Compania a ratat această oportunitate. Neamțul a găsit pe altcineva în Grecia. Firma tatălui a rămas subdezvoltată, fără direcție și organizare, cu o planificare „maxim pentru mâine”. A fost o chestie de timp până când Fiscul a bătut la ușa lor pentru un control obișnuit. Acolo s-a dovedit neseriozitatea totală a contabilului lor dar și multele greșelile făcute de către tată și mamă după plecarea lui A. Tatăl și mama lui A au reușit să iasă la pensie, s-au încadrat la valoarea minimă, după ani de probleme. Astăzi, tatăl lui A vorbește în cafenele și continuă să „participe cu vigoare” la toate evenimentele partidului său. Sora sa a lucrat în supermarketuri și în alte locuri de muncă până când nu și-a mai găsit nimic de lucru. Nimeni nu voia o angajată atât de lentă și leneșă. Chiar și astăzi se mulțumește cu contracte temporare la primăria locală și îi blesteamă pe politicienii care sunt de vină pentru situația ei.

În anii pe care i-am trăit, am văzut mulți oameni în fața oportunității vieții lor, ceea ce au căutat și au implorat să li se întâmple. Dar cei mai mulți dintre ei se mințeau, în primul rând pe ei înșiși. De aceea, norocul lor neașteptat s-a transformat rapid într-un blestem care a spulberat totul, le-a dezvăluit inadecvarea și lenea și i-a condus într-o fundătură, spre distrugere.

Mai puțini sunt cei care s-au străduit să reușească, cu rate de succes împărțite, deoarece nici în sectorul privat nu există siguranța că ne iese ceva, chiar dacă facem totul corect. Se numește „antreprenoriat” și nu „reușită” tocmai pentru că rezultatul este întotdeauna incert, chiar dacă facem totul cum trebuie. Cu toate acestea, este clar că cei care au „apucat oportunitatea de păr” fie au reușit și și-au schimbat drastic viața, fie au făcut pași spre un viitor mai bun și acum trăiesc mai bine decât înainte.

Pentru majoritatea oamenilor, oportunitatea va bate la ușa vieții lor. Depinde de ei dacă vor profita sau nu de ea, întotdeauna cu multă muncă și chiar mai multă organizare și planificare. Dar dacă pur și simplu se plictisesc și caută scuze pentru a nu obosi, de obicei viața însăși îi va pedepsi mai tare.

Tu ce părere ai?

Ilias

(Ilias Papageorgiadis conduce grupul de companii MORE cu activități în sectoarele de comerț, consultanță, atragerea investitorilor în România, imobiliare, energie regenerabilă, etc. În afară de asta, oferă consultanță pentru 300+ de antreprenori și investitori în România, Grecia și Cipru)