Doctorul celebru, moașa atentă la detalii și o viață în pericol (Când lucrezi, fii un „profesionist de top”, nu doar un „angajat”!)

…examinarea nu mergea bine… Doctorul de top avea în mâini instrumentul special de la capătul cablului și îl plasa în diferite locuri pe abdomenul Sofiei. El nu auzea nimic… deși era foarte experimentat și știa cum să rezolve fiecare problemă cu care se confrunta Sofia, se simțea inconfortabil, întrucât avea în mâini un aparat pe care nu-l cunoștea… iar acum această mașinărie nu se supunea ordinelor sale.

Oare nu se supunea, sau doar își făcea treaba și dădea un rezultat prost?

– „Sofia, draga mea, nu aud nimic în pântecul tău. Cum te simți acum?”

Sofia a încremenit… l-a privit confuză și apoi s-a uitat la moașa care era lângă el, și-a dat seama că ceva nu era în regulă…

S: „Cum adică cum mă simt, domnule doctor? V-am spus problema mea și situația mea…”

– „Ce vreau să spun este că aparatul nu-mi dă niciun rezultat, nu aud nimic în pântecul tău…”

S: „Poate ar trebui să încercați din nou?”

Cel mai cunoscut doctor ginecolog din Katerini a încercat din nou, de data aceasta vizibil mai nervos. Sofia a observat picăturile de sudoare care i se formau pe frunte și și-a dat seama că ea însăși era udă de sudoare…

Minutele treceau și doctorul nu putea să detecteze niciun sunet… S-a oprit frustrat și nu a vorbit timp de un minut, ci doar s-a gândit… Când a deschis gura, Sofia Papageorgiadou a auzit cuvintele de care se temea că vor fi rostite.

– „Sofia, știi cât de prieten sunt cu Panagiotis, știi cât de mult vă iubesc pe amândoi. Dar nu pot să fac nimic. Din câte înțeleg, copilul din pântecul tău a murit, îmi pare foarte rău. Mă duc să-l sun și pe Panagiotis și apoi vom începe demersurile pentru a îndeparta fătul, ca să nu pățești și tu ceva. Este primul, poți face alții, tu ești o femeie puternică și…”

Nu a putut să-și termine propunerea. A întors capul în partea cealaltă și, vizibil trist, surprins că fusese învins de un aparat, s-a îndreptat spre ușa camerei. A răbufnit și se pregătea să iasă afară și să-i transmită vestea prietenului său Panagiotis. A apucat mânerul, l-a împins în jos, a deschis ușa și a ieșit, când a fost oprit de o voce în spatele lui.

– „Domnule doctor, o clipă”, a spus moașa.

…

Katerini, 1975

Panagiotis și Sofia Papageoriadou s-au căsătorit la sfârșitul anului 1974. Tatăl și mama mea erau foarte bătrâni pentru acea vreme. El avea 44 de ani, iar ea 29 de ani. După standardele sociale din mediul provincial grecesc din anii 1970, era ca și cum s-ar fi căsătorit astăzi un bărbat de 55-60 de ani și o femeie de 45 de ani.

Familia noastră a avut o măcelărie în piața municipală din Katerini, în același loc din 1926, al doilea magazin din stânga intrării principale. De asemenea, vindea carne cu ridicata și trimitea miei la Atena, pe care îi colecta din tot nordul Greciei.

Tatăl meu a fost membru al unei găști de burlaci renumiți la noi în oraș … „Rat Pack” al Katerini, un grup de burlaci de peste 40 de ani, cu toții extrem de muncitori, extrovertiți, aproape toți greci, de origine din zona Mării Negre. Când s-a căsătorit cu „o fată atât de frumoasă și de tânără”, primele glume s-au axat pe diferența de vârstă dintre ei și apoi au trecut la întrebarea dacă soția lui va rămâne însărcinată. Odată realizat acest lucru, vestea s-a răspândit în oraș cu viteza luminii și acum gluma zilnică a tuturor celor din piață se referea la faptul dacă acesta se va naște băiat sau fată.

În acei ani, puțini oameni erau îngrijorați de modul în care va decurge sarcina unei femei și dacă va supraviețui copilul. Tehnologia de astăzi era necunoscută, familiile acceptaseră mortalitatea infantilă de când exista un incident în familiile părinților sau bunicilor lor, așa că discuțiile se învârteau în jurul „formei burții copilului” care cică prezicea sexul acestuia și alte ciudățenii.

Problema și „strămoșul ecografului”

Încă din prima clipă, Sofia Papageorgiadou l-a consultat pe cel mai bun ginecolog din Katerini, un prieten de-ai lui Panagiotis, dar sarcina ei s-a dovedit a fi mai dificilă decât de obicei. Sângerările și durerile crâncene au însoțit-o zilnic. Deși nu a renunțat și a continuat să lucreze în fiecare zi, situația devenea insuportabilă pe zi ce trecea. Deja din a doua lună, Sofia a fost nevoită să stea în pat, pentru a nu „pierde copilul”. Dar după aproximativ trei luni a încetat să îl mai simtă în interiorul ei. Ea nu a ascultat sfaturile celorlalți de a trata problema cu „soluții ciudate”. S-a dus imediat din nou la ginecologul ei.

Acesta a examinat-o, a studiat cu atenție datele și i-a propus lui Panagiotis ceva revoluționar pentru acea vreme:

– „Panagiotis, ca să nu tragem concluzii pripite, aș sugera să facem altceva. Cu ceva timp în urmă a apărut un aparat pe care îl are cineva din Atena și cu el se spune că poți asculta sunetul inimii unui copil. Dacă sunteți de acord să plătiți costul, putem să-l închiriem și să-l aducem pentru a o examina pe Sofia cu el și să pot înțelege ce se întâmplă.”

Panagiotis i-a răspuns că aparatul ar trebui să vină cât mai curând posibil și că, dacă mai era ceva de care doctorul ar putea avea nevoie, ar trebui doar să spună acest lucru. Astfel, un „strămoș al ecografului de astăzi” a fost închiriat de la Atena. Primitiv după standardele de astăzi, revoluționar și impresionant pentru anul 1975…

Examinarea

Sofia a mers la examinare însoțită de către cumnata ei, deoarece Panagiotis era ocupat la măcelărie. Cabinetul doctorului era foarte aproape de centrul orașului, dar nu i-a fost ușor să ajungă la el. A reușit să ajungă la timp, iar doctorul a consultat-o imediat, având alături o moașă pentru a-l ajuta. După preliminarii și întrebări despre starea ei, i-a arătat aparatul care venise de la Atena și i-a spus că i se explicase la telefon cum funcționează. Ea i-a răspuns că are încredere deplină în el. El a început rapid să o examineze, mai întâi în „mod tradițional” și apoi cu aparatul. …examinarea nu mergea bine… Doctorul de top avea în mâini instrumentul special de la capătul cablului și îl plasa în diferite locuri pe abdomenul Sofiei. El nu auzea nimic… deși era foarte experimentat și știa cum să rezolve fiecare problemă cu care se confrunta Sofia, se simțea inconfortabil, întrucât avea în mâini un aparat pe care nu-l cunoștea… iar acum această mașinărie nu se supunea ordinelor sale. 

Oare nu se supunea, sau doar își făcea treaba și dădea un rezultat prost?

– „Sofia, draga mea, nu aud nimic în pântecul tău. Cum te simți acum?”

Sofia a încremenit… l-a privit confuză și apoi s-a uitat la moașa care era lângă el, și-a dat seama că ceva nu era în regulă…

S: „Cum adică cum mă simt, domnule doctor? V-am spus problema mea și situația mea…”

– „Ce vreau să spun este că aparatul nu-mi dă niciun rezultat, nu aud nimic în pântecul tău…”

S: „Poate ar trebui să încercați din nou?”

Cel mai cunoscut doctor ginecolog din Katerini a încercat din nou, de data aceasta vizibil mai nervos. Sofia a observat picăturile de sudoare care i se formau pe frunte și și-a dat seama că ea însăși era udă de sudoare…

Minutele treceau și doctorul nu putea să detecteze niciun sunet… S-a oprit frustrat și nu a vorbit timp de un minut, ci doar s-a gândit… Când a deschis gura, Sofia Papageorgiadou a auzit cuvintele de care se temea că vor fi rostite.

– „Sofia, știi cât de prieten sunt cu Panagiotis, știi cât de mult vă iubesc pe amândoi. Dar nu pot să fac nimic. Din câte înțeleg, copilul din pântecul tău a murit, îmi pare foarte rău. Mă duc să-l sun și pe Panagiotis și apoi vom începe demersurile pentru a îndeparta fătul, ca să nu pățești și tu ceva. Este primul, poți face alții, tu ești o femeie puternică și…”

Nu a putut să-și termine propunerea. A întors capul în partea cealaltă și, vizibil trist, surprins că fusese învins de un aparat, s-a îndreptat spre ușa camerei. A răbufnit și se pregătea să iasă afară și să-i transmită vestea prietenului său Panagiotis. A apucat mânerul, l-a împins în jos, a deschis ușa și a ieșit, când a fost oprit de o voce în spatele lui.

– „Domnule doctor, o clipă”, a spus moașa.

Moașa atentă la detalii

Doctorul s-a întors și a privit-o pe moașa care bâjbâia cu aparatul în toate părțile.

– „Ce s-a întâmplat?”, a întrebat-o.

– „Domnule doctor… aparatul nu este conectat la priză!”

– „Ce ai spus?”

– „Priviți aici, aparatul nu este conectat la priză! De aceea nu se aude nimic! Priviți, citesc în cartea de instrucțiuni de aici!”

Doctorul s-a întors în cameră, a închis ușa în urma lui și s-a uitat din nou cu atenție la aparat.

– „Această tehnologie… ia să vedem acum, când este conectată, cum va funcționa.”

A început să o examineze din nou pe Sofia și a auzit repede inima fătului bătând cu putere. Când și-a dat seama, a strigat „Trăiește!”, iar strigătul trebuie să se fi auzit chiar și pe stradă, deoarece cumnata Sofiei a bătut la ușă pentru a întreba dacă totul este în regulă.

Atmosfera funebră din încăpere fusese înlocuită de o bucurie de nedescris, Sofia simțind că trăia cel mai fericit moment din viața ei de până atunci.

După examinarea reușită, doctorul i-a dat Sofiei sfaturi despre cum să facă față complicațiilor și dificultăților sarcinii sale, dar totul părea simplu pentru ea, deoarece copilul era viu.

Un profesionist, nu doar un angajat…

Faptul că urma să fiu un copil „neliniștit” a fost înțeles foarte repede de către părinții mei, dar după acea aventură, acesta a fost un subiect care nu i-a preocupat aproape deloc. M-am născut cu o întârziere de două săptămâni, fiind primul dintre cei trei băieți născuți de mama noastră, toți cântărind între 4 și 5 kilograme…

Se spune despre unii oameni că au șapte vieți și dacă acest lucru este adevărat în cazul meu, atunci prima mea „viață” s-a petrecut înainte de a intra în această lume. Unul dintre motivele pentru care citești aceste rânduri astăzi este faptul că acea moașă, într-o dimineață de primăvară a anului 1975, a luat în mână manualul cu instrucțiunile de utilizare a aparatului necunoscut de ea, a încercat să-l înțeleagă și a verificat până și cea mai simplă, cea mai prostească chestiune referitoare la funcționarea acestuia. Trăiesc pentru că această moașă a fost o profesionistă, nu doar o angajată.

În vremurile noastre, mi se pare că majoritatea oamenilor aleg să fie leneși, moi și să evite cu disperare orice efort. Observ zilnic în jurul meu mai mulți „angajați” și mai puțini „profesioniști” care se duc la serviciu și fac tot ceea ce ar trebui să facă, le pasă, respectă și apreciază clientul și pe ei înșiși.

Dacă ești un angajat, știi că tot felul de „sirene” încearcă să te convingă în fiecare zi că nu trebuie să muncești din greu, că „nu trebuie să-ți îmbogățești șeful”, că „nu are rost să fii corect”, că nu vei fi apreciat, că nu vei fi plătit mai mult, etc. Eu ți-aș sugera, în schimb, să privești lucrurile puțin diferit:

• Pune demnitatea personală și ego-ul pe primul loc, adică să fii corect și să câștigi respectul celor din jur prin valoarea și abilitățile tale.

• Amintește-ți că angajații fără experiență care erau buni profesioniști au fost identificați de oamenii care doreau să construiască ceva nou și adesea au obținut locuri de muncă mult mai bune, au devenit parteneri, etc. Aceștia au câștigat încrederea prin munca bună pe care au făcut-o la locul de muncă anterior, prin profesionalismul lor.

• Dacă îți dorești să ai propria afacere în viitor, nu vei reuși niciodată dacă nu vei dezvolta obiceiul de a lucra cu profesionalism, de a fi atent la detalii și de a încerca să obțiirezultate. Dacă nu o faci atunci când oamenii te plătesc, cu greu vei reuși atunci când vei plăti bani în plus (știu N exemple de acest gen).

Da, știu că, mai ales în Romania (și în Grecia), majoritatea angajatorilor se comportă la fel de incorect. Îți sugerez să nu-i bagi în seamă, nu faci ceva pentru ceilalti. Fă-o pentru tine, ca să evoluezi, ca să fie nevoie de tine în piață, ca să ieși în evidență, ca să „contezi” în domeniul tău.

De asemenea, nu subestima nici sentimentul de satisfacție pe care îl poți simți atunci când îți faci bine treaba, precum moașa care mi-a salvat viața. Dar, alături de asta, nu uita că pe bunul profesionist toată lumea îl va căuta și îl va plăti. Profesionistul, nu cel care pur și simplu crede că „merge și așa”.

Pentru a-ți schimba viața, trebuie să fii un „profesionist” și nu doar un „angajat”. Poți, dacă vrei!

PS. La aproape 40 de ani de la acea zi, fiica mea și nepoata Sofiei ne-a informat că a avut o prietenă foarte bună la școală, care s-a dovedit a fi nepoata acestei moașe. Cine ar ficrezut?!

Tu ce părere ai?

Ilias

(Ilias Papageorgiadis conduce grupul de companii MORE cu activități în sectoarele de comerț, consultanță, atragerea investitorilor în România, imobiliare, energie regenerabilă, etc. În afară de asta, oferă consultanță pentru 300+ de antreprenori și investitori în România, Grecia și Cipru)