Citeşte asta înainte să spui din nou “Te iubesc!”

(Între „ziua Sfântului Valentin” şi „Dragobete” hai să vedem ȋmpreună ce ȋnseamnă cu adevărat să iubeşti pe cineva …)

…

De obicei, nu merg la înmormântări. De când a murit tata, în 1995, evit să merg la majoritatea lor din motive personale, fără legătură cu respectul pe care îl port decedatului, lui sau ei. Dar, de data aceasta, a trebuit să merg, să îmi prezint condoleanţele faţă de o persoană pe care am admirat-o timp de mulţi ani…..

Biserica era plină. Pentru standardele din oraşul meu natal, Katerini, asta însemna câteva sute de persoane. Când a venit momentul să îmi prezint omagiile familiei celui decedat am realizat cât de stânjenit mă simţeam. L-am văzut pe bărbat în sicriu. Ochii lui, întodeauna strălucind şi plini de idei, erau acum sigilaţi. Este dificil să vezi o cunoştinţă stând întinsă, moartă în faţa ta. Era şi mai dificil pentru că în tot acest timp, rudele acestuia îl jeleau în gura mare. Şi atunci, în mintea mea, s-a produs un click şi am realizat…

…

Talentul unei generaṭii

Katerini este un oraş cu una dintre cele mai spectaculoase creşteri de populaṭie din Grecia, dar întodeauna de mărime mică, cu mai puṭin de 100.000 de locuitori. Am intrat în mediul de afaceri mass-media din oraş în anii 90 (am creat propriul ziar care, ȋn timp, a devenit cel mai renumit din judeṭ) şi, foarte repede, am aflat despre acest tip cu totul special …

Cineva “tânăr, care face afaceri în Atena, având zeci de salariaţi, implicat ȋn mai multe afaceri mari”. Prima dată l-am întâlnit după ce am terminat armata. El era deja un om de afaceri stabil, la cei 30 de ani ai săi, manevrând miliarde de drahme (milioane de Euro), având diverse afaceri şi fiind extrem de influent în politică. Zvonurile îl prezentau ca pe “un tip self-made şi bogat care îşi cumpăra şi stabilea propriul statut la nivel local”. La cei 23 de ani ai mei, considerându-mă puşti încă, având ca reper numai oraşul natal Katerini, l-am privit din aceeaşi perspectivă limitată. Este mult mai uşor să fii invidios şi să acuzi decât să accepţi şi să lauzi perfecţiunea.

A fost nevoie să îmi deschid aripile, să vin în România ca să înţeleg ce înseamnă viaţa şi afacerile. În România am reevaluat tot ce ştiam până în acel moment şi mi-am dat seama că era prima persoană pe care nu am înţeles-o până atunci… Acest bărbat era un talent al unei întregi generaţii, una dintre cele mai strălucite minţi ale oraşului meu şi ale Greciei bineȋnṭeles… Când mi-am adus aminte de discuţiile noastre, gândirea lui vizionară m-a şocat… i-am admirat felul de a gândi chiar dacă viaţa a mers mai departe şi intram ȋn legătură foarte rar cu el…..

“Cea mai norocoasă femeie din oraş”

Acest bărbat s-a căsătorit tot în anii 90. Era tânăr, bogat, extrem de inteligent şi influent. Era cea mai bună “pradă” pentru toate fetele din oraş. A ales să se căsătorească cu o femeie mai tânără şi fără pretenţii. Pentru o perioadă destul de lungă, mulṭi oameni s-au întrebat de ce ea era o persoană atât de simplă, în loc să se pretindă a fi altfel. Se îmbrăca modest, era politicoasă faţă de toţi, devotată soţului, complet dezinteresată de bani. Se supăra când oamenii o porecleau “cea mai norocoasă femeie din oraş”….. “Îl iubesc,  ador felul lui de a gândi, voi fi cu el orice ar fi”, răspundea doamna. Nu ştia că viaţa i-a pregătit multe încercări. Pur şi simplu îl iubea…

Probleme financiare

Unii oameni până şi astăzi zic că omul acesta era arogant. Alţii îl acuză că a făcut alegeri greşite. Ideea este că acest geniu a făcut câteva greşeli şi şi-a pierdut efectiv aproape toată averea în doar câţiva ani. Foarte repede, prietenii i-au devenit duşmani, o mulţime de oameni i-au ȋnaintat procese şi a descoperit că a fost trădat chiar şi de către cei mai loiali apropiaţi. “Când joci la înălţime poţi întodeauna să cazi foarte rău” mi-a spus el cu mult timp în urmă. Alţii ar fi dispărut, fugit, etc. El a ales să rămână în oraş, să ţină piept tuturor. Nu era un sfânt, dar era hotărât să îşi plătească datoriile.

Soţia lui? În zilele noastre auzim nenumărate cazuri de cupluri care se despart datorită problemelor financiare. Pentru ea nu se punea în discuţie această variantă. A rămas lângă el, l-a susţinut, a avut grijă de copii, i-a fost aproape în orice mod posibil. Nu a trebuit să se schimbe prea tare din moment ce niciodată nu a făcut parte din high-life. Soţul ei se lupta să rămână în afaceri şi ea era acolo, păzindu-i spatele. Aceiaşi oameni care o lăudau acum câţiva ani vorbeau acum împotriva amândurora. Ei nu-i păsa. Ea pur şi simplu îl iubea…

Probleme de sănătate

Chiar cele mai luminate minţi… chiar cei mai puternici, cei dotaţi cu “sânge rece”… câteodată oricine poate să sfârşească având probleme de sănătate, cel mai probabil din cauza stresului. Marele om de afaceri, cel mai deştept, a descoperit că nu numai şi-a pierdut averea, dar trebuia acum să lupte împotriva unei boli auto-imune. Combinaţia era letală… lucrurile s-au complicat foarte tare…

Ea a rămas lângă el…oamenii zic ca ea şi-a dublat eforturile ca să aiba grijă de sănătatea lui fragilă, având în grijă 3 copii, muncind în acelaşi timp ca să poată întreţine familia. Ea nu se văita. Ea pur şi simplu îl iubea…

Mai multe probleme de sănătate

Timpul a trecut şi din bărbatul strălucitor de acum 15 ani, numai mintea şi ochii aceia incredibil de inteligenţi mai erau prezenṭi. Corpul nu a mai făcut faţă, bărbatul ajungând într-un scaun cu rotile, lucrând ore lungi la noua lui afacere locală. O discuţie cu el era întodeauna o lecţie şi o plăcere, dar prietenii erau din ce în ce mai puţini.

Ea era acolo, bineȋnţeles. Ajutând în orice fel posibil, muncind, rezolvând, sprijinind, sustinându-l pe el. Cine îi vedea atunci împreună rămânea cu impresia că ea era foarte mândră că îi stă alături. “Dar el nu mai are bani acum, sănătatea lui este şubredă, de ce ar sta ea lângă el ?” oamenii se întrebau….Cum să înţeleagă că ea pur şi simplu îl iubea?

Şi mai multe probleme de sănătate

Câteodată viaţa este nedreaptă… chiar este… Fiind doar în vârstă de 50 de ani şi un pic… a aflat că suferea şi de cancer. Viaţa lui s-a schimbat încă o dată, ȋn şi mai rău. Majoritatea timpului era internat la Secţia de Terapie Intensivă, fiind capabil să îsi conducă afacerea doar pentru perioade foarte scurte. Toţi colegii din cadrul afacerii au încercat să ajute, să lucreze fără prezenţa lui… Oamenii din oraş comentau “are probleme mari de sănătate… Dumnezeu să-l ajute “.

Inutil să spun că ea era lângă el. În spitale. În afara spitalelor. La fiecare pas. Întotdeauna cu capul sus. Întotdeauna zâmbindu-i şi încurajându-l, povestindu-i despre performanţele copiilor la facultate etc. Ea ştia că se putea întâmpla orice, în orice moment. Dar îşi dorea să trăiască fiecare moment posibil lângă el. Pentru că pur şi simplu îl iubea…

O revelaţie

Tânărul om de afaceri fascinant, cel care se pregătea să-şi construiască imperiul financiar acum 20 de ani… bărbatul care discuta cu preşedinţii de partide, miniştri şi premierul însuşi… bărbatul care folosea avioane private pentru unele călătorii… a pierdut tot şi a murit într-un final. Soţia lui a stat lângă el până în ultimul moment după câte am auzit.

Am aflat de moartea lui de pe afişele lipite pe stâlpii de electricitate, un obicei grecesc foarte vechi. M-am hotărât să merg, chiar dacă funerariile erau programate pentru prima zi din an…  

De obicei nu merg la înmormântări. De când a murit tata, în 1995, evit să merg la majoritatea lor din motive personale, fără legătură cu respectul pe care îl port decedatului, lui sau ei. Dar, de data aceasta, a trebuit să merg, să îmi prezint condoleanţele faţă de o persoană pe care am admirat-o timp de mulţi ani…..

Biserica era plină. Pentru standardele din oraşul meu natal, Katerini, asta însemna câteva sute de persoane. Când a venit momentul să îmi prezint omagiile familiei celui decedat am realizat cât de stânjenit mă simţeam. L-am văzut pe bărbat în sicriu. Ochii lui, întodeauna strălucind şi plini de idei erau acum sigilaţi. Este dificil să vezi o cunoştinţă stând întinsă, moartă în faţa ta. Era şi mai dificil pentru că în tot acest timp, rudele acestuia îl jeleau în gura mare. Şi atunci în mintea mea s-a produs un click şi am realizat…

După aproape 20 de ani de suferinţe interminabile şi probleme, era prima dată când soţia acestui bărbat şi-a dat frâu liber durerii şi toată lumea a putut să-i vadă suferinţa, plângând după bărbatul pe care l-a pierdut. Repeta că l-a iubit şi o revelaţie mi-a venit în minte…Da, avea tot dreptul din lume să spună că l-a iubit. Să spună că îl iubeşte…

Felul uşor şi rapid al lui „Te iubesc” din ziua de azi

În zilele noastre, totul se întâmplă foarte repede. În multe cazuri (nu toate, dar multe) cuvintele „te iubesc” se folosesc rapid, cu uşurinṭă. Oamenii înţeleg iubirea ca pe o expresie de apreciere faţă de partener, de obicei prin intermediul cadourilor, momentelor plăcute, cuvintelor frumoase şi o viaţă bună.

Dă-mi voie să am o părere diferită. „Te iubesc” este ceva mult mai adânc, reprezintă mult mai mult decât „Sunt fericit/ă pentru mi-ai adus cadouri/ai grijă de mine/m-ai facut să mă simt bine”.

Înainte să spui „Te iubesc”, înainte să te aştepţi să auzi aceste cuvinte…încearcă să nu uiţi… chiar crezi ce spui? Dacă nu, totul este în regulă, azi le spui, mâine se uită. Dar în cazul în care chiar crezi în ele, ţine minte povestea acestui cuplu… şi aminteşte-ţi că iubirea este să fii lângă partenera/partenerul tău în clipele ei/lui cele mai negre şi mai rele, nu doar în cele bune.

Oamenii obişnuiesc să spună că: „bunicilor noştri le era mai bine decât nouă astăzi”, etc. Nu sunt de acord, ei nu aveau Facebook. Văd încă în jurul meu exemple de iubire adevărată, în cupluri care trec prin momente bune şi rele şi am un respect enorm faţă de toţi cei care cred în aceste cuvinte şi le şi aplică.

Există în jurul nostru mult mai mulţi „eroi ai vieṭii” decât observăm noi… şi chiar mult mai multe feluri de a dovedi cuvintele „Te iubesc”.  

Tu ce părere ai?