ON-DEMAND ΕΚΔΗΛΩΣΗ

„Colectiv” al Greciei. Trenul cu 57 de morți + zeci de dispăruți. De ce nu am fost și eu acolo…

Mi-am luat cardul de credit în mână… dar apoi m-am oprit… Grigoris face mereu mișto de mine din cauza asta… L-am „văzut” râzând de mine…

G: „Cum este posibil să fii hotărât, determinat și calm în ceea ce privește lucrurile importante, dificile și greu de rezolvat pentru tine și ceilalți și, în același timp, să te răzgândești de 10 ori în legătură cu lucruri mărunte? Le faci pe toate anapoda…”

– „Da, Grigoris”, m-am gândit… „bine spus… dar mâine vine la Atena un nou client din București… a plătit atât de mulți bani ca să îi reconstruiesc de la zero lanțul de cofetării, care este în cădere liberă… ar da bine să spun „îmi pare rău, sunt bolnav” și să amân întâlnirea noastră?”

Aveam cardul de credit în mână…

Odihna și sănătatea mai întâi?

Sau afacerile și respectul pentru client?

Odihna părea mai atrăgătoare…

Munca însemna 15 ore de condus și mers pe jos joi… alte 15 ore vineri, apoi un avion spre Salonic și același lucru acolo sâmbătă…

– „Odihnă sau muncă?”

– „Să iau trenul? Sau să rămân și să lucrez, chiar dacă sunt epuizat?”

Vineri, 24 februarie 2023

În timp ce prietenii mei au mers la toaletă, am deschis telefonul mobil și google mi-a arătat o știre despre trenuri… în parlamentul elen, ministrul Transporturilor și al Infrastructurii garantase… „Mersul trenurilor este în regulă, a fost un haos înainte să ajungem la guvernare, dar acum totul este bine”, spunea știrea, mai mult sau mai puțin… 

„Cât de norocos sunt că există trenul!”, m-am gândit, reflectând la faptul că aveam o legătură directă de la Atena la casa mea din Katerini, după doar 3,5 ore de călătorie. Fără stres, de multe ori fără semnal de telefonie mobilă (în câteva luni urma să sărbătorim 30 de ani de telefonie mobilă în Grecia, din septembrie 1993. „Probabil că este prea devreme pentru ca telefonia mobilă să ajungă în trenuri”, am reflectat, râzând la asigurările că în 2004 trenurile vor avea wi-fi). Obișnuiam să iau trenul foarte des, de două ori pe lună, pentru a mă întoarce în orașul meu natal Katerini și a-mi vedea fiica și mama… 

„Siguranță, liniște sufletească, odihnă. Ăsta este trenul!”, mă gândeam și zâmbeam către prietenii mei care se întorseseră de la toaletă…

Duminică, 26 februarie 2023

Să fi fost de vină mâncarea prea multă? Sau a fost faptul că am încercat ceva ce știam că probabil nu este pentru mine? Fast Food-ul din ziua precedentă? Am avut toate simptomele unei intoxicații alimentare severe… Aveam dureri majore…

Luni, 27 februarie 2023

Invitat la o petrecere în casa unui prieten foarte apropiat din Atena, nu am reușit să stau mai mult de 30 de minute cu ceilalți. Mi-am cerut scuze și mi s-a oferit un dormitor în care să dorm. Eram într-o stare foarte proastă… și nu mă simțeam la locul meu.

Marți, 28 februarie 2023

M-am trezit într-o stare deplorabilă… Oricâte medicamente luasem, mă simțeam în continuare foarte rău, slăbit și obosit… Intoxicația alimentară a pus stăpânire pe mine. Mi-am anulat toate întâlnirile… Am încercat să dorm din nou…

Când m-am trezit, mi-a venit o idee în cap! Să las totul și să mă întorc la Katerini. Să o las pe mama să-mi facă o supă… Să-mi văd fiica… să dorm în patul meu… să mă calmez. Avem o viață, la urma urmei, nu mi-ar face rău dacă nu aș lucra o zi sau două!

Mi-am deschis laptop-ul… am intrat pe site-ul companiei cu trenuri… am ales trenul din seara respectivă… De obicei, luam trenul de dimineață sau de după-amiază, dar în acea zi îmi adunam forțele ca să plec seara, după ora 19.00… Aș fi ajuns acasă, în Katerini, la ora 23.00! Durerile oribile s-au mai potolit puțin la acest gând…

Am ales ca de obicei clasa 1, oricum diferența dintre celelalte clase a fost foarte mică… Aveam să mă plimb între clasa 1 și vagonul cu restaurant, cu laptopul deschis pentru a lucra, sau cu o carte de citit… sau să dorm, dacă reușeam! Mi-am ales locul, mi-am completat datele și am ajuns la pagina de plată, am trecut datele cardului de credit…

Mi-am luat cardul de credit în mână… dar apoi m-am oprit… Grigoris face mereu mișto de mine din cauza asta… L-am „văzut” râzând de mine…

G: „Cum este posibil să fii hotărât, determinat și calm în ceea ce privește lucrurile importante, dificile și greu de rezolvat pentru tine și ceilalți și, în același timp, să te răzgândești de 10 ori în legătură cu lucruri mărunte? Le faci pe toate anapoda…”

– „Da, Grigoris”, m-am gândit… „bine spus… dar mâine vine la Atena un nou client din București… a plătit atât de mulți bani ca să îi reconstruiesc de la zero lanțul de cofetării, care este în cădere liberă… ar da bine să spun „îmi pare rău, sunt bolnav” și să amân întâlnirea noastră?”

Aveam cardul de credit în mână…

Odihna și sănătatea mai întâi?

Sau afacerile și respectul pentru client?

Odihna părea mai atrăgătoare…

Munca însemna 15 ore de condus și mers pe jos joi… alte 15 ore vineri, apoi un avion spre Salonic și același lucru acolo sâmbătă…

– „Odihnă sau muncă?”

– „Să iau trenul? Sau să rămân și să lucrez, chiar dacă sunt epuizat?”

Decizia

Am sunat-o pe mama mea…

I: „Mamă, îmi pare foarte rău… dar rămân să muncesc. Mâine vine un client din România și…”

S: „Băiatul meu, nu ai nevoie. Vino aici și odihnește-te, să nu ți se întâmple ceva și să fie și mai grav.”

I: „Mamă, nu te-am sunat ca să vorbim despre asta, ci ca să te anunț”, am spus încercând să zâmbesc.

S: „Știu, ai grijă de tine! Fără sănătate, banii nu merită.”

I: „Nu o fac pentru bani, mamă… o fac pentru numele meu.”

L-am sunat pe Grigoris…

I: „Voi rămâne aici, în ciuda intoxicației.”

G: „Nici măcar nu poți să vorbești bine.”

I: „Mă voi odihni și mă voi simți mai bine mâine.”

Am închis pagina cu site-ul pentru plata biletului. Nu aveam de gând să iau trenul de seară spre Katerini…

Știrile

Medicamentele și epuizarea m-au ajutat să dorm… M-am trezit după 22:30, poate pe la 23:00… amețit… M-am uitat la telefoanele mele mobile… mesaje și apeluri pierdute… A doua zi trebuia să lucrez ca să le răspund la toate…

Trebuie să fi fost în jurul orei 00:00 noaptea când m-am uitat pe internet și am citit despre „un accident de tren în valea Tempi, cu 3 morți până acum…” (după am aflat că 2 trenuri s-au ciocnit mergând cu 160 de km / oră… pentru că un om fără cunoștințe a ajuns șef de gară și a trimis unul dintre trenurile acestea pe calea ferată greșită…)

Am sunat instinctiv acasă să văd dacă mama și fiica erau bine… Le-am trezit… Totul era în regulă…

S: „Nu era acela trenul pe care te gândeai să-l iei?” m-a întrebat mama și atunci mi-am dat seama… nu i-am răspuns, parcă am fost lovit de fulger… probabil că mi-a mai spus „noapte bună, băiatul meu, du-te la culcare și odihnește-te”, dar nu am mai auzit-o…

Si după…

Și după am aflat că la clasa 1 au murit toți, mai puțin un om, iar cei din restaurant au fost dați dispăruți… „pentru că s-au evaporat, temperaturile au ajuns la 1.300 – 1.500 de grade Celsius acolo…

Și după zile și nopți plângeam aproape mereu când eram singur…

Și după i-am văzut pe politicieni că se ceartă…

Și după i-am văzut pe „jurnaliștii independenți”, pe „influencerii liberi” și pe N membri de partide certându-se între ei, aruncând acuzații grave… în încercarea de a „minimaliza lovitura de imagine pentru partidul susținut de ei”…

Și după am aflat că numărul morților s-a ridicat la 57 și cam atâția au fost și cei dați dispăruți. Aproape toți tineri, studenți…

Și după am realizat că, așa cum spunem noi în România, după vorbele „celor oficiali”… „morții au fost de vină”…

Și după mi-am reamintit că mă îndrept spre 50 de ani ai mei și am obosit să aud multe voci, dar să văd puține fapte…

Și după multe nopți m-am gândit că dacă nu aș fi avut și eu un copil, aș fi preferat cu plăcere să fiu eu acolo în locul celor peste 100 de tineri… 

Și după am decis să nu uit… la fel cum nu am uitat nici cazul lui „Colectiv” din România…

O decizie, o viață

În această viață se pare că mi s-a întâmplat de mai multe ori să scap de risc în ultimul moment, chiar înainte de a mă naște, când eram tânăr, după ce mi-am pierdut tatăl, etc. Bineînțeles că nimeni nu știe dacă acest lucru va continua, doar Dumnezeu ne cunoaște viitorul.

Dar știu un lucru: Pe 28 februarie 2023 nu am luat trenul fatal strict pentru că am decis să rămân și să muncesc. Ca nu cumva să spună vreun colaborator de business că „nu m-am purtat corect cu el”, că nu mi-am onorat clientul, iar cuvântul meu nu este un contract…

Dacă aș fi ales varianta cea mai „ușoară”… acum ori aș fi pe lista morților, ori pe lista celor dați dispăruți… și nu i-aș mai fi văzut pe toți oamenii pe care îi iubesc…

De obicei se spune că „nu e bine să muncești prea mult, ca să ai timp și pentru cei pe care îi iubești”. Slavă Domnului că nu am facut și eu asta atunci…

… pe 28 februarie 2023…

Când am ales munca…

…și datorită căreia îți scriu rândurile acestea pe care le citești acum.

Nu uit!

Tu ce părere ai?

Ilias

(Ilias Papageorgiadis conduce grupul de companii MORE cu activități în sectoarele de comerț, consultanță, atragerea investitorilor în România, imobiliare, energie regenerabilă, etc. În afară de asta, oferă consultanță pentru 300+ de antreprenori și investitori în România, Grecia și Cipru)

Reader Interactions

Ilias P. Papageorgiadis

Ilias Papageorgiadis

Ilias P. Papageorgiadis este om de afaceri și consultant în afaceri, cu activitate antreprenoriala din 1993, multe proiecte de succes, activitate socială intensă şi în acelaşi timp a scris 4 cărţi.

Lasă comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vrei să primeşti textele mele direct pe adresa ta de e-mail?

Cu un newsletter la fiecare 15 zile.
Vrei să primeşti cu prioritate următoarele mele cărṭi electronice?

817

Sunt de acord să primesc newsletter (buletinul informativ) şi accept declaraţia de confidenţialitate a datelor.