„Domnul Pipă”, Aventurierul şi minciunile pe care “iubesc să le creadă” mulṭi investitori…

Atena, iarna anului 2019

Nu ştiu exact când am decis să îmi ţin aproape toate întâlnirile din Atena într-un hotel central de 5 stele din Piața Syntagma (Piata Constituṭiei), a fost probabil în 2008 – 2009. Eram din nou acolo, în ultima zi a programului obişnuit de „40 de întâlniri în 3 zile”, unde aveam întâlniri la fiecare 30 – 60 de minute cu persoane interesate de România. Vineri seară, după vreo 15 întâlniri, stăteam în fața ultimului meu “potenṭial client” din acea după-amiază.

– „Bună seara, Ilia”, mi-a spus domnul din fața mea. Avea în jur de 55 de ani, purta un sacou foarte modern, dar care nu i se potrivea prea bine. Avea sprâncene groase şi ochi pătrunzători, „deştepţi”, plini de scântei. Când am vorbit la telefon, nu am renunţat la adresarea la persoana a doua … „Ilia, nu-ţi aminteşti de mine?” spuse el şi râse cu o voce răsunătoare.

I: „Întâlnesc peste 500 de oameni în fiecare an, chiar mai mulți anul acesta, aşa că îmi pare rău, dar nu…”

– „Dar Ilia, noi ne cunoaștem de mulți ani! Ai uitat că m-ai insultat în România?” A continuat să râdă şi a scos din geanta sa un set de produse din tutun… Eu să insult pe cineva? să fiu ironic s-ar putea, să fi spus adevărul şi să fi supărat pe cineva, da, se ȋntâmplă des. Dar chiar să fi insultat?

I: „Când mai exact am spus aceste insulte?” L-am întrebat fără să ȋnṭeleg despre ce vorbea; acum râdea cu tot sufletul.

– „Bine, bine, ca să fiu sincer nu pot spune că m-ai insultat exact! Dar cam asta ai făcut! M-ai numit nebun, mi-ai spus că eu cred în basme şi că nu înţeleg sensul riscului investițional. Acum, merg să fumez puţin şi mă întorc să vorbim!”

În acel moment mi-am dat seama că îl aveam în faţă pe faimosul… „Domnul Pipă”, aşa îl botezasem, datorită obiceiului de a-şi fuma „pipa” cum spunea el! Ce dorea domnul Pipă de la mine după atâția ani?

…

Bucureşti, Ambasada Greciei. 25 martie 2012

În afara perioadei de coronavirus, Ambasada Greciei în România organizează în fiecare an o recepție cu ocazia sărbătoririi zilei de 25 martie, una din cele două zile naṭionale ale noastre. În general, toți grecii din România, mai ales cei implicați în afaceri, primesc o invitaţie la acest eveniment. În perioada respectivă, firma noastră imobiliară era în top 10 ȋn ţară şi ofeream 3-4 interviuri în fiecare săptămână, în timp ce, cu câteva luni înainte, două dintre cărţile mele despre imobiliare erau publicate în limba română. Fratele meu Grigoris tocmai se mutase definitiv în România şi i-am sugerat să vină la eveniment ca să înceapă să se aclimatizeze la București. S-ar putea să fi vorbit cu peste 100 de oameni în acea seară.

Mulțimea începea să se disperseze şi ne îndreptam spre domnul Ambasador pentru a-l saluta, pentru ca apoi să putem pleca. La ieşire, ne-a oprit un cunoscut de-al meu şi a insistat să ne vorbească pentru mult timp. Arunca cuvintele cu viteza unei mitraliere, spunând în zece minute exact lucrurile opuse pe același subiect. „Piaṭa imobiliară va merge bine anul acesta?” m-a întrebat şi şi-a răspuns singur, la început spunând că nu și după un timp spunând că da, folosind argumente diferite de fiecare dată. Când am plecat și am urcat în mașină, Grigoris m-a întrebat:

G: „Cine este această… mitralieră?”

I: „Nu-i da importanţă, se ocupă cu imobiliare, este şi broker. Nu pare un om rău, doar vorbeşte mult şi probabil că nu face atâtea lucruri în practică. Nu-l lua în serios. Este „un aventurier” cum se spune”.

G:„Aventurier?”

I: „Un tip nepericulos, superficial, a cărui parere nu valorează mult.”

Riscul şi profitul 

G: „Ei bine, acest aventurier, cum zici tu, spune lumii că el construiește clădiri şi oferă investitorilor săi un profit de 40-45% pe an net, l-am auzit spunând asta unor grupuri de oameni în seara asta”.

I: „Ce vrei să spui?”

G: „40 – 45% randament, dupa taxe. Pui 100.000 şi în 12 luni obţii 40.000 sau 45.000 de euro ca şi profit, asta le spunea grupurilor şi explica faptul că acum pregătește noi proiecte rezidențiale în centru, în timp ce el construiește cu 325 de euro pe metru pătrat şi garantează investiția cu imobilele… le spune că au risc zero”.

I: „Dar există vreun om care să îl ia în serios? Există vreun investitor care așteaptă 40% la o investiție pasivă fără riscuri? Ce calitate au imobilele alea construite cu 325 de euro?”

G: „Îmi tot spui că în ultimul an au venit la noi foarte mulţi interesaţi în astfel de investiţii şi tu ai finalizat doar două proiecte…”

I: „… da, cu 10% randament anual de bază”.

G: „La ce rezultat crezi că vom ajunge cu aceste două investiţii?”

I: „Aproximativ 22-25% pe an, după toate taxele, dar asta nu poate garanta nimeni”.

G: „Şi ce înseamnă randament de bază?”

I: „Că până la această sumă nu suntem plătiți cu nimic, investitorul păstrează totul. Începem să încasăm onorarii la sumele care depășesc randamentul de 10%”.

G: „Ei bine, acest aventurier, cum îi spui tu, promite 40% şi investitorii stau la coadă, în timp ce tu spui că vorbești cu 20 și 2-3 merg mai departe”.

I: „Când cineva nu se ocupă cu acest tip de afaceri şi este un investitor pasiv, nu se poate aştepta la randamentele cuiva care este experimentat şi se ocupă de asta personal. Este şi o chestiune de risc, calitatea construcṭiei, la noi costul este de 450 – 500 Euro. Cu cât riscul pe care ṭi-l asumi este mai mare, cu atât te poţi aştepta la profituri mai mari, dar şi la pierderi similare.”

G: „Cui i se promite numai “mâncare dulce”, de obicei are dureri de stomac după*… dacă există vreun fraier care crede pe nebunul acesta, problema lui” (*o expresie grecească).

Domnul Pipă şi… clinica lui

Biroul pe care îl închiriam pe atunci era în cartierul Dorobanṭi din Bucureşti. Aveam etajul al patrulea al unei clădiri «ok» de sticlă. Am încheiat contractul cu proprietarul în 2009, când în condiţii de scădere extremă a prețurilor, am reușit să închiriez cu un preţ mult mai mic decât preţul din 2008. Proprietarul era vlah de origine, persoană „din vechiul regim”, mereu cu o poveste pe buze. El venise să mă vadă şi stăteam de vorbă în biroul meu când, o coleagă de-ale mele m-a anunţat că a sosit o… „armată de greci care strigă şi se ceartă între ei”!

Am terminat conversația cu proprietarul şi m-am îndreptat spre sala de şedinţe. Am tras de ambele părţi ale uşii grele de sticlă şi am făcut doi pași, după care m-am oprit. În cei aproximativ 30 de metri pătrați ai spaţiului erau o armată de oameni, care ocupa fiecare cum putea câte un scaun, între timp echipa mea aducea altele. În dreapta mea, unul dintre ei deschisese fereastra şi fuma o pipă, în stânga mea altul aprinsese un trabuc (!) şi toți împreună erau împărţiţi în trei grupuri, vorbind şi râzând. (Este greu de explicat unui străin că aşa vorbim noi grecii când suntem într-o companie bună).

Am tras aer ȋn piept pe jumătate, din cauza fumului, şi m-am prezentat…

I: „Bună seara, eu sunt Ilias…”

– „Știm”, au răspuns doi sau trei deodată.

I: „Aveam o întâlnire cu doi medici la ora 18.00. Ce s-a întâmplat mai exact? Aţi adus şi pacienții cu dumnevoastră?” am întrebat stârnind râsul. Domnul cu pipa, care părea să fie într-un fel conducătorul lor, a răspuns:

– „Toţi suntem medici. Doar pentru că am spus grupului că ne vom întâlni cu tine, au vrut cu toţii să vină să te cunoască, ca să decidem pe cine vom alege pentru investițiile noastre”.

I: „Adică aţi adus toată… clinica aici, perfect. Dacă doriţi, vă rog să stingeţi orice fumaţi ca să putem vorbi”.

– „Fumatul nu este interzis în Grecia”.

I: „Aici este România şi mai exact biroul meu. Vă mulțumesc pentru înțelegere” am spus şi m-am gândit că omul cu pipa poate fi… „Domnul Pipă“, din moment ce nu-i mai aminteam numele, auzisem atâtea nume toate laolaltă.

3 milioane de euro pentru investiţii

Am adus un scaun și m-am așezat în dreapta camerei, cu spatele la avizier şi la tabla cu notiţe. Domnul Pipă a luat din nou cuvântul şi mi-a făcut cunoştință cu toţi cei prezenți, pe unii dintre ei îi ştiam din auzite. Zburaseră cu Tarom şi citiseră articolul pe care l-am publicat în revista companiei, așa cum făcusem timp de mulți ani (da, ȋn plină criză publicam la fiecare 2 luni un articol ȋn revista TAROM, nu o reclamă seacă, un articol. După, a devenit o modă pentru mulṭi alṭi …)

– „… așa că le-am spus că aceasta este a doua întâlnire pe care o vom avea pentru a decide în ce să investim în România. Ai în față un mare grup cu un scop comun. „Cu toții avem bani, de la câteva sute până la mai multe sute de mii de euro fiecare, am studiat piața imobiliară din România, vedem că ies mulţi bani din noile proiecte imobiliare de locuințe şi vrem să investim.”

I: „Bine, deci ce vreţi să faceţi mai exact? Cum vă pot fi de folos?”

– „Puterea noastră este că împreună avem peste 3 milioane de euro. Vrem să investim această sumă şi să avem un profit mare şi frumos. Avem deja o propunere foarte serioasă, pe care am luat-o în considerare şi am acceptat-o…” 

I: “o propunere despre imobiliare ȋn România?”

– “Da”

I: „… aţi examinat-o cu un specialist imobiliar din Grecia sau din România?”

– „Nu, noi am examinat-o, am arătat-o ​​contabililor și avocaţilor noştri din Grecia”.

I: „Ok, dacă avocații şi contabilii au văzut o propunere imobiliară ȋn România, nu ai nevoie de experṭi imobiliari care ştiu piaṭa românească. Corect?”.

– „Aşa e, bravo ţie că ai înțeles”.

(A urmat o discuție lungă despre imobiliarele din România şi perspectivele lor…)

Investiţii pasive în dezvoltări imobiliare

I: „… şi vreţi să investiti într-o proprietate?”

„Nu, să colaborăm cu cineva, să punem noi banii, el să facă totul şi să facem un profit bun”.

I: „Deci voi nu veţi face nimic, el va face totul…”

– „… cu banii noștri…”

I: „… cu banii vostri, ok. Va găsi terenul, va scoate autorizații, va ridica imobilul, va face reclamă, va vinde apartamentele şi vă va da profitul”.

– „Aşa este, exact! Eşti spirt, aveau dreptate despre tine…”

I: „Aceasta se numește investiție pasivă, când investim fără să facem nimic mai mult, ca de exemplu, să investim într-un fond care ne administrează banii.”

– „Corect în totalitate. Asta ne dorim. Poţi s-o faci şi tu?

I: „Da, am făcut-o şi o pot face din nou, avem o cunoaştere destul de bună a pieței şi cunoaştem întreaga problemă de la A la Z, avem echipe și parteneri pregătiți pentru fiecare etapă a lucrării.”

– „Ati văzut că grecii ştiu cum se fac cărţile aici? Este al doilea care are toate acestea”, le-a spus domnul Pipă prietenilor săi.

I: „Cine este primul?” am întrebat, gândindu-mă că probabil se va referi la prietenul meu Antonis, care are o firmă cu peste 40 de ingineri. Dar domnul Pipă mi-a spus numele… aventurierului, omului care nu ştia ce spune… el era primul care „avea această organizare”…

Sugestia mea: risc scăzut şi randament bun

I: „Bun, aveţi atunci propunerea acestui domn. Noi lucrăm astfel:

– Facem o schemă comună cu toți investitorii. Poate fi o companie simplă, sau ceva mai complex, în funcție de cât de bine se cunosc. În unele cazuri, facem acorduri individuale, când investitorul nu vrea să fie împreună cu alții. Oricum, lucrăm cu contabili de top aici.

– Organizăm un consorțiu cu una dintre companiile noastre, astfel încât să avem o cooperare oficială, cu totul convenit şi rezolvat în prealabil, să nu existe vreo problemă fiscală sau juridică ȋn viitor.

– Banii care vor fi investiți sunt depuși în contul companiei, dar nu sunt atinşi până nu aduc propuneri de proiecte, cu buget, venituri, cheltuieli și profituri estimate.

– Când găsim proiectul cu care suntem cu toṭii de acord, atunci facem o licitaţie pentru a selecta un constructor şi plăţile se fac în funcţie de evoluţia lucrării şi de certificări de la firma care va face managementul proiectului.

– Coordonăm totul şi vă dăm un raport la fiecare două săptămâni.

– Proprietățile rămân în proprietatea dumneavoastră, până când sunt vândute.

– Trecem la vânzarea apartamentelor şi după calculăm profitul.

– De obicei, dacă piața este undeva în jur de 1.500 de euro pe metru, vă recomandăm să vindeți la 1.300 – 1.400 şi să faceți un „turn-around” rapid.

– Numărăm lunile şi plățile si vă calculăm rentabilitatea… »

– „… şi ce profit avem anual? Ce procent?”

I:  „Două secunde, ajung şi la asta:

– „Acordul nostru de bază este următorul: Pentru profituri de până la 10% pe an, păstraţi dumnevoastră tot. Adică dacă puneţi 1.000.000 de euro şi în 18 luni primim din vânzări 1.150.000 de euro, toți banii sunt ai dumneavoatră.

– Profiturile de peste 10% pe an sunt considerate „super profituri”.

– Noi, firma mea, vrem să fim plătiți o parte din „super profit”, astfel încât să avem acest obiectiv”.

M-a oprit Dl Pipă …

– „Cum adică ? Vom primi doar 10%?”

I: „Nu, veţi primi mai mult. Dar până la 10% nu ne plătiţi nimic, este totul al dumneavoastră şi aveţi protecție absolută, imobilele pe numele dumneavoastră şi încasările din vânzări în contul dumneavoastră. Veți investi cu un risc foarte scăzut, practic singurul risc va fi dacă piața va îngheța o perioadă şi nu vindem nimic, sau alte probleme în timpul construcției etc. Noi va trebui să vă aducem profituri mai mari de 10% ca să ne puteţi achita onorariile. Dacă, spre exemplu, ajungem la profit de 25% ȋn 12 luni, noi ca firmă luăm parte din suma peste 10%”.

Propunerea aventurierului: risc mare și profit uriaş

În cameră atmosfera fierbea… au început să vorbească între ei… cineva mi s-a adresat…

– „Dar ne vei da doar 10%? Ceilalți ne dau…”

I: „Nu vă dau nimic. Investim și câștigăm, v-am descris strategia noastră şi riscul pe care vi-l asumaţi. Evaluez că astăzi, în anul 2012, putem câștiga 20-25% pe an dintr-un proiect, dar nu pot să îmi asum asta, nu sunt un magician!”

Domnul Pipă i-a rugat pe prietenii săi să se liniștească şi a luat cuvântul:

– „Dragul meu prieten, ascultă-ne şi nu vei pierde. Celălalt prieten al tău ne-a dat următoarea explicație, care este mai simplă și mai ieftină, deoarece nu ne va costa mulți bani cu avocați și certificări… Ascultă cât de simplu și frumos se poate face totul în viață:

– Îi vom da banii.

– Îi va pune într-o firmă în care vom fi cu toții şi el este administrator, sau în a lui, în funcție de cum îi convine.

– „Va construi, va vinde cu scopul de a obține ceva mai mult decât prețul pieței și ne va oferi profiturile noastre”.

I: „Despre ce profit vorbim?”

– „Suntem oameni săraci și obosiți… Cred că 45% pe an ne va ajuta să facem şi noi niște bani! Apoi, vom împărți cu el profiturile de peste 45%, până la urmă este un rechin, are un cost de 1 şi vinde cu 2. Tu vrei să iei o parte din ce depăşeste 10%, el vrea banii lui din ce depăşeste 45% pe an”.

I: „V-aţi întâlnit cu el vreodată faţă în faţă ?”

– „Desigur! Ieri!”

I: „ Adică vi se pare logic să aveţi încredere în cineva orbește şi să-l lăsaţi să facă ce vrea cu banii voştri?”

– „Da, atâta timp cât ne dă 45% pe an. Avem deja prieteni care au primit acest procent anul trecut şi acum doi ani”.

Vorbind singur cu pereṭii…

I: „Este posibil să credeṭi în asemenea povești?” I-am întrebat și deodată toți cei din cameră au înghețat. „Sunteţi adulţi, medici, educaţi, de succes în profesia dumneavoastră şi îmi spuneţi că vă veţi da banii cuiva / oricui așa la întâmplare?”

– „… nu la întâmplare, ne va da 45% pe an”. 

I: „ Şi dacă nu vă dă 45%? Ce îi veţi face? Dacă nu vă dă o astfel de dobândă, cum veţi reacționa? Nu vă văd atât de capabili să angajaţi pe cineva să îl ia la bătaie… Dacă dispare omul, ca şi magicianul David Copperfield?”

– „Ne numeşti cămătari?”

I: „ Vă numesc naivi, nu cămătari. Veţi da cuiva o grămadă de bani, cu puţine portiṭe de siguranță sau deloc, şi veţi aștepta să obțineţi 45% pe an, pe o piață care încă își revine după prăbușirea din 2008… »

– „Şi ar trebui să luăm cei 10% ai tăi? Ca să te îmbogăţeşti tu şi să îţi baţi joc de noi?” strigă un alt doctor.

I: „Dar cum anume ȋmi bat joc de dumneavoastră? Vă ofer control și protecție deplină şi vă spun că voi fi plătit după 10%, nu că veți câștiga 10%. Puteţi câștiga 20-30%, sau poate 9%. Acestea sunt investiții, au întotdeauna elementul de imprevizibil, de aceea încercăm mereu să reducem riscul. RISCUL!”.

Parcă vorbeam cu nişte hipnotizaţi, vorbeam singur cu pereṭii… S-au ridicat repede şi au părăsit biroul meu, încercând să nu mă vorbească de rău când au plecat. La lista uriașă a celor pe care i-am întristat în viață spunându-le adevărul, tocmai se adăugaseră încă o duzină de oameni. După câteva zile, aventurierul m-a sunat şi m-a insultat, spunându-mi că noii lui investitori i-au spus că am vorbit despre el foarte disprețuitor, l-am numit un escroc şi „mincinos grande”. I-am răspuns că nu am spus niciunul dintre aceste lucruri, dar în acelaşi timp că, promisiunile faţă de investitori probabil îi vor crea probleme în viitor. M-a insultat din nou şi a închis telefonul…

…

Atena, iarna anului 2019. Faza de după „mâncarea dulce”…

Domnul Pipă s-a întors și și-a pus pipa la loc în carcasă.

– „Liaaaaaako… ah Liaakooooooo” a spus el cu un zâmbet larg. (“Liako” spui cuiva numit Ilias, când este prieten bun al tău).

Mă uitam la el şi mă gândeam la ce să mă aștept… Nu lucrasem cu el, ştiam că atât el, cât şi întreaga lui companie de prieteni au petrecut ani de zile insultându-mă în faţa altor zeci de alți potențiali investitori “pentru că am zis că profitul nu va fi 45%”, dar știam şi eu ce s-a întâmplat cu ei şi aventurierul…

I: „Cum de v-aţi amintit de mine după atâția ani?”

– „Liaaaaaaaaako… ai avut dreptate, Liaaaaaaaaako…” a răspuns bărbatul și pentru o clipă am crezut că și-a pierdut cumpătul…i se vedea ceva negru pe dinți…

I: „Despre ce am avut dreptate?”

– „Celălalt ne-a mâncat banii! Escrocul! Aventurierul! Hoţul! „

I: „Cel cu randamentul anual de 40 şi 45%?”

– „Da, el! A dispărut deja! Banii noștri și banii altora pe care i-am găsit trebuie să fie aproximativ 7.000.000 de euro!  Ai auzit ceva de el?

I: „Desigur. Un cunoscut din oraşul meu natal, Katerini, a venit disperat şi l-am ajutat să obțină ceva de la aventurier şi să-şi salveze toṭi banii. Pe altcineva l-am ghidat şi a reuşit să salveze 90% din investiția lui iniṭială”.

– „Adică ce s-a întâmplat?”

„Pierde și pleacă”

I: „Cunostinṭa mea din Katerini mi-a spus cu mândrie într-o zi că prietenul dumneavoastră cel deștept care v-ar fi făcut pe toţi bogaţi fără să riscaţi nimic, a câștigat un pariu de 105.000 de euro. A câştigat şi le-a spus cu mândrie tuturor investitorilor care i-au încredinţat banii lor. 

Eu am întrebat cunostinṭa mea dacă are voie să câştige 1.000 de euro la pariuri şi când mi-a răspuns că nu știe, i-am spus să întrebe pe cineva care ştie. S-a întors şi mi-a spus că a înţeles unde bat şi mi-a confirmat că, pentru a câștiga la pariuri 100 de mii, trebuie să fi pariat mult mai mult şi să fii cu adevărat dependent…”

– «… şi tu de unde ai ştiut? Tu pariezi?”

I: „Nu, dar am cunoscuți jucători, care îmi spun cum, de fiecare dată pentru un gol în minutul 95, au pierdut ocazia de a se îmbogăţi. Am sfătuit această cunoştinṭă să ceară o proprietate şi să-l lase să piardă restul de bani, să pună mâna pe ceva înainte să se prăbuşească. Tatăl meu obișnuia să spună că uneori în viață se aplică regula lui „pierde şi pleacă”.

– „Şi a luat ?”

I: „Da, a luat o proprietate, acum i-a crescut foarte mult valoarea şi până la urmă a pierdut puțin, a salvat dezastrul”.

– „Şi noi ce ar trebui să facem acum? Ne-a mâncat banii şi nenorocitul a şi dispărut, s-a făcut… David Copperfield, aşa cum ne-ai spus atunci, a luat banii, ne-a înnebunit la început şi a dispărut…”

I: „Avocaţii dumnevoastră, cei care sunt şi experṭi imobiliari ȋn România, ce zic?”

– „Ce pot să spună… că n-avem nicio şansă……” a plecat capul… „ai avut dreptate în toate, ce să zic… acum ai vreo soluție şi pentru noi?”

I: „Ca să mă ocup de problema dumneavoastră, o să vă cer bani. Nu mi-i veţi da şi îmi veți spune că sunteţi deja prejudiciaţi în acest caz. Vă voi spune că timpul meu nu este gratis şi din nou mă veţi insulta fără motiv faţă de toţi cunoscuţii. Lăsaţi-o baltă mai bine, veniţi la mine dacă vă hotărîţi să faceţi o investiție mai serioasă în viitor. Sunteți medici, veţi câștiga bani din nou…..”

– „Ca să ne dai din nou doar 10%?” mi-a spus râzând.

I: „ Ca să vă asigur capitalul cât pot şi să câștig cât mai mult, cu cel mai mic risc pentru dumneavoastră”.

Oricine ȋṭi spune că există investiții „sigure” şi profituri uriașe, este fie ignorant, fie un escroc, sau ambele. Când investim, căutăm mai întâi să ne asigurăm capitalul și apoi să câștigăm, știind dinainte că profitul așteptat este direct legat de riscul pe care ni-l asumăm. (De exemplu, da, putem câștiga mult cu o criptomonedă, dar putem și pierde totul. Dacă investim în așa ceva, trebuie să fim pregătiți pentru amândouă).

Imobiliarele nu sunt un domeniu pe care toți îl cunosc, cu atât mai puțin oamenii care nu sunt din piață sau nu au trăit şi perioada cu scăderi de preṭuri. Axioma riscului şi a rentabilității se aplică şi în acest sector. Nu întâmplător cel mai cunoscut investitor imobiliar din lume, Donald Trump, şi-a asumat un risc, a dat faliment de câteva ori şi apoi s-a ridicat din nou etc.

Dacă intenționezi să investeşti sume mari, înainte de orice alt gând, fii sigur că ṭi-ai asigurat legal poziția și că ai redus riscul cât de mult poṭi tu. Nu va fi de vină „următorul aventurier” dacă îți pierzi banii pentru că ai căutat lucruri ireale…

Tu ce crezi?