“Am intrat în biroul lui hotărât să rezolv problema odată pentru totdeauna. În faţa mea am văzut o persoană diferită. Domnul purta un costum scump, puteam să pariez că era o mărime greşită. Am depistat un miros greu, îşi vopsise şi părul.
-“Bine ai venit băiete.”
F: “Mulţumesc, domnule”. Nu am luat loc.
-“Spune-mi, despre ce vrei să discutăm?”
F: “Este vorba despre banii pe care trebuie să-i primesc de la dumneavoastră”
-“Te referi la tranzacţia aceea?”
F:”Da, mă refer la cei 40.000 Euro ai mei”
-“Deci tu vrei 40.000 Euro de la mine…”
F:”….da domnule, din cei 400.000 de Euro pe care i-aţi primit din munca mea”.
Patronul s-a uitat la mine. Eram doar un alt provincial în ochii lui, “îmbrăcat ca unul dintr-un oraş mic, ca acesta” după cum spunea în diverse ocazii. Probabil că a văzut din nou sclipirea din ochii mei, sclipire care l-a făcut să aibă încredere în mine căţiva ani în urmă. Merita sclipirea din ochi? Se pare că el luase deja hotărârea şi eram pe cale să o aflu….”
…
Un oraş de mărime medie din România, undeva în 2010
-“Ce mai faci, bunul meu prieten?”
F: “Vai, Ilia! Bine ai venit! Ce surpriză! Ai venit să mă vizitezi în noul meu birou şi nu m-ai anunţat din timp?”
_”Am avut ceva de lucru aici şi m-am gândit să îşi urez succes în noul tău pas în profesie.”
F:”Deci ai auzit”…
– “Desigur prietene”
F:”Lumea zice că tu nu mai profesezi în afacerile imobiliare..”
-“Profesez mai puţin, mai liniştit şi poate mai eficient.”
F: “Ştii…vorbesc încă multora despre tine aici ….Le spun despre prietenul meu Grecul! Îţi aduci aminte de zilele noastre foarte încărcate?”
Între anii 2004-2010, eram concentrat pe segmentul de servicii imobiliare din România. Am pornit de la zero şi am avut şansa să particip la sute de tranzacţii în calitate de broker în servicii imobiliare şi consultant. În timpul acesta am dezvoltat relaţii de prietenie cu oameni din multe oraşe din ţară. Am devenit prieten cu acest bărbat (am să-l numesc F) pentru că “am perfectat mai multe tranzacţii şi niciodată nu am furat un leu”, după cum obişnuia el să spună. Vedeţi cum e, în anumite părţi ale lumii, să respecţi un contract este considerat o virtute”….
Tranzacţia
-“Ce s-a întâmplat cu tranzacţia pentru care te-am consiliat în ultimul an şi jumătate?”
F:”Tu spui că ştii tot, dar asta ţi-a scăpat”.
-“Recunosc, adaug-o pe lista mea de defecte”.
Pentru mai mult de un an, F se lupta să finalizeze o tranzacţie importantă, să vândă una dintre cele mai valoroase proprietăţi din oraşul lui. M-a rugat să-i explic câteva lucruri, cum să trateze cu investitorii mari, probleme complicate,“avocaţi faimoşi”,etc. şi pentru că îl consideram prieten, l-am ajutat cât am putut.
F:”….până la un punct am rezolvat toate cerinţele ridicate de avocaţii cumpărătorului….”
-„…care aveau dreptate, când cineva investeşte o asemenea sumă de bani trebuie să fie precaut…”
F:”…probabil….după acest pas am reuşit să corelez ambele părţi şi să închei tranzacţia. A fost foarte dificil, ţinând cont în special de atitudinea schimbătoare a vânzătorului”
-„Da, mi-ai spus despre asta. Dar ai reuşit în final, felicitări!”
F:”Mulţumesc prietene.”
-„Cea mai mare tranzacţie din oraş. Bravo!”
F:”Cea mai mare din viaţa mea pot să spun.”
-„Ok, deci ce s-a întâmplat cu banii tăi?”
Banii schimbă oamenii….
F:”După cum ştii, lucram ca şi agent imobiliar în agenţia respectivă.”
-„Desigur, ştiam.”
F:”Eram extrem de loial companiei.”
-„Pot să confirm asta, înainte de realiza că lucrezi pentru altcineva, ai refuzat propunerile mele de a începe ceva împreună.”
F:”Eram obligat, voiam să îmi respect şeful şi şansa pe care mi-a oferit-o.”
-„Şi te respect pentru această decizie. Deci?”
F:”După ce totul s-a terminat cu tranzacţia, şeful evita să vină în oraşul nostru. A încasat banii şi a rămas în capitală pentru o perioadă lungă de timp. L-am sunat şi mi-a spus că trebuie să aştept şi că totul va fi în regulă. A durat mai mult de două luni. Odată când am aflat că a venit în oraş pentru câteva ore, am lăsat totul baltă şi am venit repede la birou.
“Am intrat în biroul lui hotărât să rezolv problema odată pentru totdeauna. În faţa mea am văzut o persoană diferită. Domnul purta un costum scump, puteam să pariez că era o mărime greşită. Am depistat un miros greu, îşi vopsise şi părul.
-“Bine ai venit băiete!”
F: “Mulţumesc, domnule”. Nu am luat loc.
-“Spune-mi, despre ce vrei să discutăm?”
F: “Este vorba despre banii pe care trebuie să-i primesc de la dumneavoastră.”
-“Te referi la tranzacţia aceea?”
F:”Da, mă refer la cei 40.000 Euro ai mei.”
-“Deci tu vrei 40.000 Euro de la mine…”
F:”….da domnule, din cei 400.000 de Euro pe care i-aţi primit din munca mea.”
“O chestiune de abordare”
Patronul s-a uitat la mine. Eram doar un alt provincial în ochii lui, “îmbrăcat ca unul dintr-un oraş mic, ca acesta” după cum spunea în diverse ocazii. Probabil că a văzut din nou sclipirea din ochii mei, sclipire care l-a făcut să aibă încredere în mine căţiva ani în urmă. Merita sclipirea din ochi? Se pare că el luase deja hotărârea şi eram pe cale să o aflu….”
-“Vezi tu, băiete, tu eşti o dilemă pentru mine. Eşti într-adevăr cel mai bun agent din acest birou, poate chiar cel mai bun din oraş. Dar noi avem de rezolvat o situaţie pe care trebuie să o analizez îndeaproape…este o chestiune de interpretare…”
F:”Domnule, aţi încasat 400.000 Euro, partea mea este de 40.000…”
-“Da, dar de ce să o împart cu tine?”
F:”Pentru că eu am făcut totul şi pentru că mi-aţi promis…”
-“Astea sunt idei romantice….”
F:”Dar aceştia sunt banii mei, am muncit pentru ei!”
-“Abordarea mea este că nu trebuie să te plătesc, să păstrez banii şi să îti urez toate cele bune în viaţă.”
F:”Am să plec din firmă!”
-“Ştiu.”
F:”Vă vede Dumnezeu.”
-“Este ocupat uitându-se la alţii.”
F a plecat trântind furios uşa în drum spre ieşire. Şi-a adunat lucrurile şi a plecat din firmă….
-“De ce nu l-ai dat în judecată?”
F:” Ilia, nu aveam dovezi.”
-“…”
Trăieşte viitorul, nu trecutul
F, bunul meu prieten, a plecat din firmă şi şi-a deschis propria firmă de servicii imobiliare. Partea asta o cunoşteam…
-“Nu îţi pare rău pentru ce s-a întâmplat? Nu îţi lipsesc banii pe care ţi i-a furat?”
F:”Ba da, la început. Nu puteam să dorm nopţile; puteam cumpăra un apartament cu banii aceia. A fost cea mai mare tranzacţie a mea! Şi am avut încredere în acest om pentru atât de mulţi ani….fără a menţiona că era doar o fracţie de 10% din cei 400.000! În capitală, agenţii iau 50% sau mai mult!”
-“Şi cum ai mers mai departe?”
F:”Am decis că vreau să trăiesc viitorul, nu trecutul. Asta îi spun şi fiului meu…”
M-am ridicat în picioare, m-am îndreptat către el şi l-am îmbrăţişat.
-“Dacă ai reuşit să aduci pace sinelui tău interior, sunt mai mult decât fericit pentru tine! Asta trebuie sărbătorit cu un prânz deosebit în cel mai bun restaurant din oraş!”
F:”Întodeauna găseşti o scuză pentru a mânca…”
Bani murdari
L-am admirat pe prietenul meu pentru abordarea acestei probleme importante din viaţa lui şi am încercat să îi urmăresc povestea. Obişnuim să spunem că lumea este nedreaptă, dar în cursul vieţii mele am văzut multe situaţii când cineva a fost pedepsit pentru păcatele lui. Dar pentru că a refuzat să plătească aceşti 40.000, l-am considerat pe acest şef al lui F murdar, şi pe el şi pe cei 400.000 Euro ai lui…
Este inutil să spun că după câteva săptămâni după demisia din firmă, aceasta şi-a închis biroul din oraşul respectiv. Explicaţia oficială a fost “şeful nu mai are nevoie de bani, are deja destui”.
Se pare că acest om a decis să “cumpere” iubirea fiului său, dându-i o parte din suma de 400.000 Euro. În mai puţin de un an, fiul său a pierdut toţi banii, devenind un dependent de droguri.
A pierdut restul de bani în mai puţin de doi ani. Vedeţi, nu toată lumea este pregătită mental să facă faţă unei sume mari de bani, în mod special dacă nu i-a câştigat singur prin muncă grea.
Bucureşti, 2018
-“Doamne! Ce surpriză! Ai venit să mă vizitezi!”
F:” În Bucureşti fiind, m-am hotărât să te vizitez la noul birou!”
-“Te rog să intri!”
F:”Aş dori să îţi împărtăşesc ceva, Ilia.”
-“Spune!”
F:”Tu eşti una dintre puţinele persoane căreia i-am spus despre fostul meu şef.”
-“Ştiu…Am auzit de asemenea că nu a sfârşit-o bine…”
F:”Tipul ăsta e o figură, să ştii! M-a sunat săptămâna trecută!”
-“Pentru ce?”
F:” Dacă pot să îi împrumut nişte bani…”
-“…”
F:”L-am iertat pentru ce mi-a făcut, dar asta nu pot să fac…”
Viaţa nu este o linie dreaptă, este plină de suişuri şi coborâşuri, în special în afaceri. Am întâlnit nenumărate persoane care erau mental sau sentimental blocate într-o situaţie sau o problemă care s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă. Au sfârşit trăind în trecut din nou şi din nou, fiind literalmente absenţi din prezent şi viitor. Câţiva dintre ei se trezesc târziu, alţii rămân blocaţi pentru toată viaţă fără măcar să realizeze acest lucru.
Ştiu că este greu să mergi mai departe, întotdeauna putem găsi motive pentru a ne plânge de milă pentru o greşeală mai veche, un tratament incorect, o trădare sau o situaţie care s-a terminat urât. Dar dacă te decizi să îţi accepţi trecutul şi să trăieşti în prezent şi viitor, foarte repede ai să realizezi că asta este ceea ce contează cel mai mult. Să îţi foloseşti greşelile ca sursă de înţelepciune care te va face o persoană mai bună şi te va ajuta să construieşti un viitor strălucit, descărcând tot bagajul “sentimental sau mental” din trecut.
F a făcut-o; eu de asemenea, Tu poţi fi următorul.
Tu ce părere ai?
Lasă comentariul tău