Un împrumut fără garanții și o rochie cu fermoarul stricat

I: “Și ce anume va semna clientul meu pentru toate astea? Contracte cu o instituție bancară și o companie de asigurări? Care este mai exact procedura? Ne puteți da în scris? Când vor fi eliberați banii din garanția de 6%? Înainte sau după ce împrumutul este plătit?” Am intervenit eu și am început să întreb aspecte evidente…

T: “Arăți foarte îngrijorat, domnule grec. Să aveți grijă de acest aspect. Mi s-a spus că sunteți enervant și persistent, dar în cazul nostru nu există niciun motiv. Totul va merge perfect și la timp; domnul E. va fi informat…”

… dar domnul E. se gândea deja la clădirile pe care le va construi cu banii împrumutului, în timp ce studia … picioarele încrucișate ale blondei…

În timp ce ieșeam din biroul lui “Tanti”, privirile li s-au întâlnit și lui E. i  s-a luminat toată fața…

– “Mă voi îmbogăți! Îmi voi rezolva toate problemele!” strigă el când ieșeam din clădire.

I: “Iar o să mă leg la cap… O să fiu din nou ăla rău … Iar o să mă ȋnjure pentru că spun adevărul…” mă gândeam și l-am întrebat un lucru: „Deci chiar crezi că există împrumuturi de milioane fără garanții?”

– „Desigur! Doar ai auzit-o pe femeie!”

…

Bucureşti, primăvara anului 2009

După 2003, România a reuşit să se transforme dintr-o “ṭară aproape bananieră, blocată de mafia şi cu puṭine interese” ȋntr-o economie deschisă, ospitalieră pentru investitorii străini. A beneficiat astfel de intrarea sa în Uniunea Europeană și de ascensiunea piețelor la nivel mondial, adăugând 40 de miliarde de euro în investiții străine directe din 2004 până în 2008, + 40 de miliarde ȋn ȋmprumuturi oferite populaṭiei tot de către bănci străine, ceva care a schimbat viaṭa oamenilor şi a crescut salariile şi nivelul de trai. Dar fiind o economie deschisă, a fost puternic lovită de criza internațională începută în septembrie 2008 și Lehman Brothers.

Înainte de septembrie 2008, am fost unul dintre puținii (singur?) care a spus public că va veni o criză imobiliară şi preṭurile vor scădea ȋncepând cu toamna respectivă. În 2009 prețurile imobiliarelor chiar erau în cădere liberă (s-au stabilizat în 2013 și au crescut în fiecare an de atunci). De aceea, de la începutul anului, am avut o mulțime de clienți noi care căutau nu doar oportunități imobiliare, ci și îndrumări pentru investițiile lor sau „consultanță de protecṭie” în general. De fapt, a fi străin și a avea clienți români a fost o onoare și mai mare pentru mine.

E., un vânător de împrumuturi negarantate

Unul dintre ei a fost E., un om de afaceri de aproximativ 40 de ani. Mi-a citit blogul (prima dată blogul acesta a ȋnceput ȋn ianuarie 2008!), a auzit de la prietenii lui despre afacerile companiei noastre și mi-a cerut să îl consiliez. 

– “Știu ce-mi vei spune, e ca şi cum caut acul în carul cu fân. Dar am nevoie de un împrumut de câteva milioane fără garanții, mă va ajuta foarte mult să-mi rezolv problemele”.

I: “Ok, având în vedere că e mai ușor să găsești un om cu 3 capete și 7 mâini, decât un împrumut de milioane fără garanții, ce vrei de la mine?”

– “Piața este plină de oameni care spun că oferă astfel de credite. Vreau să stai lângă mine ca să mă protejezi de escroci…”

I: “… adică vrei să te protejez de toată lumea!”

– “Nu cumva exagerezi un pic? Vom găsi pe cineva serios, nu mai face așa…”

I: “Serios… care distribuie împrumuturi…. fără garanții… nu comentez… te rog doar să îi găsești tu, nu mă pune să vorbesc cu fiecare „minunat” care circulă în piață”.

– „Lasă-mă pe mine!”

Parada circului și a … AdoBi

Respect pe toți oamenii! Pe toată lumea, indiferent de statutul economic și social. Dar sunt unii pe care nu pot să îi respect. Vorbesc despre AdoBi, despre Adorabilii Bişniṭari. În trecut, mă enervau chiar şi cu prezența lor în același loc cu mine, în schimb de-a lungul anilor am învățat să mă distrez cu minciunile și inepțiile lor.

În acea primăvară cred că m-am întâlnit cu vreo 20 de AdoBi şi am ȋntâmpinat orice crezi că este posibil pe lumea aceasta…

• “Împrumuturi” cu garanții false
• „Împrumuturi” de la oameni care erau ei înșiși fără un sfanț
• “Împrumuturi” cu garanții care jupuiau și distrugeau pe împrumutat fără ca el să-și dea seama („cu o investiție simultană și o promisiune de rentabilitate mai mare decât rata de creditare”)
• “Împrumuturi” „de fonduri de investiṭii” fantome, care nu aveau un site web sau recomandări
• “Împrumuturi” intermediate de vechi sportivi sau alte foste “vedete”.

Dar după o adevărată „paradă de circ” și mai ales după întâlnirea noastră cu o fostă celebritate care ajunsese să încerce cu disperare să ne vândă un împrumut pentru a obține el personal 20.000 de euro, i-am cerut lui E. să înceteze colaborarea noastră. M-a supărat declinul uman și disperarea oamenilor, în combinație cu faptul că am devenit tipul rău care i-a „demascat” și a anulat înțelegerile…

„Ultima șansă, foștii bancheri”

– “Păi, ce te-a apucat? Nu mai vrei bani de la mine? m-a întrebat E., enervat de “îndrăzneala” mea de a cere încetarea colaborării noastre.

I: “Nu vezi că toți sunt la fel? Nu există împrumuturi fără garanții! Bani vreau, dar pentru o afacere normală, am respect de sine!”

– “Dă-mi o ultimă șansă! Niște foști bancheri mi-au dat o legătură cu reprezentantul unui mare bancher din Elveția, care dă împrumuturi negarantate, în principal prin statul elvețian, pentru a sprijini țările din Europa de Est”.

I: “Bine, asta să fie ultima dată. Dar când o să îți dai seama că elvețienii nu împart gratis nici brânză lor, nici nu sunt suficient de proști încât să distribuie împrumuturi în plină criză economică, atunci promiți că mă lași în pace?”

– “Îmi dau cuvântul!”

Fermoarul stricat

Ne plimbam pe trotuarul bulevardului Unirii într-o după-amiază de mai, când temperatura începuse să crească. Cum te uiṭi spre Palatul Parlamentului, ne aflam pe trotuarul din dreapta, ȋndreptându-ne spre Palat, cum ar fi, clădirea cu locul ȋntâlnirii a fost un pic ȋnainte de rond. Apropiindu-mă de biroul reprezentantului bancherului mi-am dat seama că era “firmă de apartament”. Dar, din moment ce și eu cu firma mea am pornit de la ceva similar, am decis că nu există niciun motiv să mă grăbesc și să trag concluzii.

Chiar înainte de a ajunge, am întâlnit în fața noastră o doamnă blondă, care purta o rochie albă fără bretele, dar probabil că avusese un accident și fermoarul rochiei la spate era deschis destul de mult… E. și-a dat ochii peste cap și se bucura de spectacol, mergând în spatele ei în așa fel încât să nu o depășim. Spre surprinderea noastră am văzut că ea intră în aceeași clădire ca și noi… Am intrat împreună în liftul ȋnvechit și am urcat la etajul trei. Noi am intrat în birou, ea s-a oprit afară ca să dea un telefon. E. a studiat-o cu atenție, pentru a vedea dacă rochia va rămâne în cele din urmă pe ea, sau dacă bustul ei voluptuos va câștiga bătălia.

“Tanti” și marele bancher

Biroul era vechi, nerenovat, “comunist” cum îl numeam eu. În primii mei ani în România mi-a plăcut întotdeauna să studiez locuri care aveau estetica vechiului regim, așa că studiam cu atenție vechea hartă cu URSS, culorile care aminteau de anii ’80 și vechile birouri care începuseră bătălia cu moliile. Se simṭea un miros slab de mucegai și murdărie. Decolorată cumva, aproape plictisitoare, era și doamna din fața mea, reprezentanta marelui bancher. O femeie vizibil obosită de peste 55 de ani, îmbrăcată într-o jachetă veche, o fustă lungă și o cămașă, toate în culori „închise”, cumpărate probabil din piața Obor. Avea mai multe lănțișoare la gât și la o mână, în timp ce era machiată ca “bunica” mea Despo din Grecia, când cineva o chema pe “bunica” la o înmormântare. Am reușit să nu râd. Recent ȋnvăṭasem cuvântul românesc “tanti” atribuit unei femei, astfel că am decis să nu menṭionez numele său, ci să o “botez” ca “Doamna Tanti”, sau “Tanti”.

Deci, potrivit celor spuse de “Tanti” și de E., un mare bancher din Elveția nu a avut nimic mai bun de făcut ȋn viaṭă. Plictisit fiind, îi dăduse lui “Tanti” dreptul de a gestiona milioane de Euro pentru împrumuturi, de a alege investitori și de a promova dosare. Toate acestea într-un birou în care cel mai modern obiect al tehnologiei era un ventilator nefuncțional.

„6% și împrumuți cât vrei”

“Tanti” ne-a înnebunit vorbind vreo 40 de minute. Ne-a povestit despre bancher, despre funcțiile pe care ea le-a avut în trecut, despre inteligența și aptitudinile ei. Ea și-a încheiat … discursul astfel:

T: „Multă lume nu știe, dar există fonduri speciale pentru acordarea de împrumuturi fără garanții, acordate clienților selectați, pe baza evaluării de performanṭă, pe care o facem…”

I” „… nicio garanṭie? Nimic?” (am intervenit).

T: “… singurul lucru pe care va trebui să îl solicităm investitorului este 6% din sumă, pentru a se emite scrisoarea de garanție bancară relevantă, restul rezolvăm noi”.

E. a înghițit în sec, s-a întors și m-a privit în ochi. L-am făcut să înțeleagă că nu cred o vorbă din ceea ce auzeam, dar m-a certat cu privirea, supărat că sunt din nou “Toma Necredinciosul”. Și-a întors privirea înapoi spre “Tanti”, dar în același timp l-am văzut privind în diagonală și puțin… spre ușa pe jumătate închisă. Acolo era blonda cu rochia impresionantă, cea fără bretele și cu fermoarul stricat… “Tanti” a continuat fără pauză.

“Garanṭia este proprietatea ȋn sine”

T: „Sunt fonduri rezervate pentru dezvoltarea și progresul țărilor din Europa de Est. Poți investi într-o unitate de producție, în imobiliare sau chiar energie verde, atâta timp cât declari că vei crea locuri de muncă…”

I: “… și ați spus că garanția va fi…”

T: „Proprietatea în sine, investiția în sine. Până la urmă, pentru asta dai 6%, pentru a demonstra că ai bani și, de asemenea, pentru a asigura împrumutul și a-l putea rambursa fără nicio problemă dacă ceva nu merge bine în planul dumneavoastră de investiții”.

I: “Și ce anume va semna clientul meu pentru toate astea? Contracte cu o instituție bancară și o companie de asigurări? Care este mai exact procedura? Ne puteți da în scris? Când vor fi eliberați banii din garanția de 6%? Înainte sau după ce împrumutul este plătit?” Am intervenit eu și am început să întreb aspecte evidente…

T: “Arăți foarte îngrijorat, domnule grec. Să aveți grijă de acest aspect. Mi s-a spus că sunteți enervant și persistent, dar în cazul nostru nu există niciun motiv. Totul va merge perfect și la timp; domnul E. va fi informat…”

… dar domnul E. se gândea deja la clădirile pe care le va construi cu banii împrumutului, în timp ce studia … picioarele încrucișate ale blondei…

Bogătaș în așteptare…

În timp ce ieșeam din biroul lui “Tanti”, privirile li s-au întâlnit și lui E. i  s-a luminat toată fața…

E: “Mă voi îmbogăți! Îmi voi rezolva toate problemele!” strigă el când ieșeam din clădire.

I: “Iar o să mă leg la cap… O să fiu din nou ăla rău … Iar o să mă ȋnjure pentru că spun adevărul…” mă gândeam și l-am întrebat un lucru: „Deci chiar crezi că există împrumuturi de milioane fără garanții?”

E: „Desigur! Doar ai auzit-o pe femeie!”

I: „Am auzit că îți va lua 6% și apoi îți va da împrumutul”.

E: “Deci dacă găsesc 3.000.000 de euro, pot împrumuta 50.000.000! Trebuie să încep să vorbesc cu cunoscuții și prietenii”.

I: „Îmi dau demisia, aici și acum”.

E: „Stai, te rog! În domeniul imobiliar o să investesc, este domeniul tău! Voi avea nevoie de sfatul tău și promit să nu fac nimic fără acordul tău”.

Este posibil să fii neamț, bancher și foarte sărac?

E. a strâns documentele solicitate, a evaluat terenurile (ne-am făcut de râs și prin negocierea prețului acestora, ca şi cum le-ar cumpăra cineva), a făcut planuri de afaceri, proiecții de cash flow și multe altele. “Tanti” ne-a informat că “vin bancherii germani la București” și am convenit să ne întâlnim, să trecem prin faza de evaluare. Întâlnirea, însă, nu era să aibă loc într-un birou sau în vreun hotel central, ci ȋn cel mai ieftin hotel din oraș, cam spre ieșirea spre Constanța, într-o zonă cu un miros insuportabil, atunci (aproape de Glina).

I: „Dragul meu, este vreodată posibil ca un bancher german să stea și să aibă întâlniri ȋntr-un asemena loc? Ce caută el în acest loc?  Vrea să facă economie? Nu are bani?”

E: „De ce vezi lucrurile așa? Poate că vrea să fie low-profile”.

I: “Cineva despre care zici că “mişcă” milioane, şi totuşi se poartă de parcă nu ar avea bani. Nu există neamț care să fie bancher și sărăntoc în același timp, trezeşte-te!”

Întâlnirea era programată pentru vineri dimineață. Apoi am fost informați că „ne vor primi” după-amiaza, apoi sâmbătă, mai târziu duminică dimineața și în final la prânzul aceleiași zile. Nu am putut merge acolo cu E., deoarece în fiecare duminică vizitam terenuri. (Numai duminica poṭi viziona multe proprietăṭi într-un oraș cu trafic intens ȋn cursul săptămânii).

Bancher german, adică Consultant de Afaceri

E. a mers la întâlnire și mi-a spus totul în detaliu. În cele din urmă, nu a apărut niciun bancher german, ci un consultant de afaceri din Germania de Est… cartea lui de vizită era o copie la imprimantă pe hârtie ieftină. I-a confirmat lui E. ceea ce-i spusese “Tanti” și i-a dat o serie de documente pentru a fi verificate și semnate.

E: “Ia-le și citește-le și spune-mi părerea ta” mi-a spus marți când ne-am întâlnit…

Am citit totul cu atenție, dar despre împrumut nu se făcea referire nicăieri. Germanul cerea să încaseze o sumă de 30.000 de euro pentru a face un plan de investiții lui E. și a-l prezenta unei “bănci de investiții străine” necunoscute. Apoi, dacă planul ar fi aprobat, E. ar fi trebuit să depună 6% din suma solicitată într-un cont la HSBC și la primirea chitanței depozitului și apariția sumei în acel cont, debursarea împrumutului ar fi finalizată de către actuala bancă necunoscută.

I: “Roagă-i să trimită banii la o altă bancă la alegerea noastră. Deutsche Bank, Credit Suisse, oricare o alegi tu”.

E: “Iar te-a apucat… ce mai e de data asta? Ce te deranjează la HSBC?”

I: “Întreabă ce zic eu, până la urmă nu HSBC îți va da împrumutul, nu?”

E: „Da, dar…”

I: “Sun-o ACUM pe “Tanti” și cere o altă bancă. Vei vedea că îți va spune că doar cu această bancă cooperează și că dacă nu dorești să continui cu termenii bancherului inexistent, poți părăsi discuția”.

A sunat-o și ea i-a spus în mare parte ceea ce îi spusesem înainte. Când a simțit în vocea lui că nu mai era sigur că va merge mai departe, l-a chemat în biroul ei să discute detalii, dar cu condiția să nu vin și eu.

E: “De unde ai știut că va spune asta?”

I: “Ceilalți 4 escroci AdoBi ne-au spus la fel, ai uitat? Las-o baltă, îți vor mânca banii și vor dispărea…”

E: “Nu, am promis că voi merge la întâlnire și o voi face! Îi voi spune că nu mă interesează și gata!”

Un fermoar aștepta ajutor pentru a se ridica din nou…

De teamă că va merge la “Tanti” și va accepta totul, am mers împreună până la clădirea cu biroul ei și am ales o cafenea din apropiere să-l aștept. Dar după cum mi-a spus mai târziu…

E: “…am urcat la etaj și “Tanti” era într-o întâlnire cu cineva. Acolo aștepta și blonda pe care o văzusem ultima dată, într-o altă rochie, iarăși fără bretele, iar fermoarul din spate căzut puțin. De data asta am recunoscut-o, o văzusem la televizor în unele emisiuni mondene. “Tanti” ne-a sugerat să mergem ȋmpreună la cafea, ca să nu o așteptăm. Așa că am ales o altă cafeanea, nu cea ȋn care erai tu, și m-am așezat lângă ea. Mi-a explicat că și ea vroia să ia 10.000.000 de euro pentru a construi o clădire de birouri și a avea securitate financiară în viitor, și-a pus inima pe tavă în fața mea, i-a plăcut de mine și… ne-am găsit!”

I: „Ce ați găsit mai exact?”

– “Cum să-ți spun… vom deveni un cuplu…”

I: “Și lui “Tanti”? I-ai spus că te oprești?”

– “Nu tocmai… fata m-a implorat să nu mă opresc, mi-a explicat că totul este în regulă și că are mulți cunoscuți care au luat banii și mi-a garantat că totul va merge bine și îmi voi lua creditul”.

I: „Cu ce anume a garantat?” Cu rochia stricată, căzută pe jumătate?”

– „Ești gelos?”

I: “Nu deloc, dar ți-am spus că îmi voi da demisia dacă vei continua…”

– “Și dacă s-a îndrăgostit de mine?”

I: “Eu zic că îți va cere bani împrumut și va evita să vă întâlniți “pe parcurs” până când semnezi și dai banii…”

– “Ghinionistuleeeeeee, afurisituleeeeee, gelosuleeeeeeeee” (striga, râzând în hohote).

Mai bine mai târziu decât niciodată…

Săptămânile treceau… împrumutul nu venea… blonda “starleta de 2 bani” l-a ținut pe E. în sărutări și îmbrățișări, dar l-a convins că nu trebuie să meargă “mai departe” înainte de a lua banii… “pentru a nu strica norocul! Vom lua banii și vom merge în Seychelles pentru a ne bucura de dragostea noastră”. E. i-a dat și diverse sume pentru nevoile ei, din moment ce “mi-am blocat toți banii pentru împrumutul acesta”.

Era deja toamna anului 2009 când E. a fost informat de “Tanti” că împrumutul său a fost aprobat. Trebuia să facă depunerea și să meargă la Budapesta să ia banii, sau să-i ducă în numerar și să plătească cei 6% pe loc. (femeia voia să-l “muște” un pic, cerând 5.000 de euro “pentru că și-a terminat treaba”, dar nu i-am permis să-i dea nimic).

Nu fusese trimis niciun e-mail, toate documentele fuseseră date de “Tanti” în mână. Ce însemnă asta? În primul rând că ar avea o legătură cu niște consultanți și brokeri de credit din Germania. Banca, compania de asigurări și alte elemente ale ecuației „ar fi dezvăluite în Ungaria”.

E. ar fi trebuit să meargă acolo cu iubita lui blondă, dar m-a ascultat și a luat cu el și un avocat excelent, specializat în contracte bancare și de împrumuturi, un adevărat “bulldog” pe vremuri…

La Budapesta, E. a constatat că nemții nici măcar nu rezervaseră o sală de ședințe și aranjaseră să vorbească cu toată lumea în … cafeneaua unui hotel. În fața lui se mai aflau destui din România. Fiecare dintre ei dădea banii într-o servietă sau o dovadă de depozit, semna “pentru suma pe care o va primi ca împrumut” și pleca. Nemții, după fiecare colectare, chemau pe cineva căruia îi dădeau banii, după care dispărea imediat.

Când a venit rândul lui E., avocatul său a insistat ca totul să se facă corect și transparent. Când nemții i-au spus râzând că dacă nu-i place procedura poate pleca și că alții stau la coadă, m-a sunat și împreună cu avocatul am convenit cu toții că este mai bine să plece, în ciuda rugăminților blondei. I-am rugat să ia detaliile și de la cei care au dat banii, să aflăm mai târziu dacă au primit împrumutul.

E. a încercat să protesteze, dar până la urmă s-a “trezit”, ne-a ascultat pe avocat și pe mine și au plecat cu primul avion. Mai bine mai târziu decât niciodată…

“12 şi iar nu ai sunat…”

După Paștele anului 2010 m-am întâlnit din nou cu E. Am convenit că nu are sens să căutăm împrumuturi fără garanții, i-am sugerat să se ocupe de dezvoltarea licențelor pentru proiecte fotovoltaice și eoliene (sectorul ȋn care intrasem recent) și l-am rugat să-mi spună dacă a luat cineva banii din împrumuturi…

– “Nimeni nu a luat un împrumut până acum. Li s-a spus să aștepte un apel telefonic pentru a merge și a încasa, dar oamenii încă așteaptă. Cu cei cu care vorbesc, toți sunt disperați și caută să găsească o soluție. Dar mi se pare greu, din moment ce au semnat că vor plăti pentru consultanță și că au primit lucrarea pentru care au plătit. Unii au falimentat, alții sunt cu datorii peste tot… “Tanti” a dispărut chiar din a doua zi când m-am întors de la Budapesta. Biroul ei era închis. Cred că dacă mergi acum vei vedea că este închiriat altora…”

Ι: «Imi aduc aminte de o piesă grecească din anii 80, mega faimosă atunci”…

– “Cum era?”

I: “Faimoasa Anna Vissi a cântat atunci “12 si iar nu ai sunat… telefonul a rămas mort şi inima mea ȋṭi urlă că te iubesc”.

– “Mda, ceva de genul li s-a ȋntâmplat şi lor… aiurea”

I: “Și blonda care s-a îndrăgostit de tine?”

– “Nu mi-a mai vorbit, m-a blocat peste tot. Din ce am văzut la emisiunile de scandal, a plecat în Dubai și se ocupă cu altceva … este agent imobiliar”, spune el.

Am zâmbit și nu am mai comentat.

E. a înțeles că nu există împrumuturi fără garanții, a început să lucreze la proiecte de energie verde și în 2012-2013 am lucrat împreună cu un rezultat financiar foarte bun pentru ambele părṭi.

Înțelegi, dragul meu cititor, că nu există împrumuturi negarantate?

Sau vrei să-ți spun ce s-a întâmplat cu clienții mei care au plecat în Africa ca răspuns la scrisorile nigerienilor, sau despre ceilalți cu „artistul” francez?

Timpul a trecut, dar cu criza actuală care a blocat finanṭarea proiectelor ȋn majoritatea băncilor, vor fi mai mulṭi oameni gata să creadă că cineva “are un ȋmprumut fără garanṭii, rezervat pentru ei”. Te rog să nu fii unul dintre ei, indiferent cât de jos va pica “din greşeală” fermoarul rochiei…

Ce părere ai tu?