„Am sunat-o, fiind furios, și i-am spus că mă duc să o văd. Această glumă trebuia să se termine! Mărturisesc că nu o mai vizitasem de mulți ani, abia mi-am amintit adresa. Am intrat în casa ei și m-am uitat în jur. Mobilă veche, ieftină, mucegai pe pereți, o situație dificilă și neplăcută. Ceva de așteptat la o femeie care trăiește cu o pensie mică de văduvă…
După o scurtă discuție generală, m-am hotărât să trec la subiect…
„Mătușă, te înțeleg, ai și tu nevoile tale. Ai nevoie de bani și încerci să obții cât poți de mult din acest teren pe care ți l-a lăsat unchiul. Dar, cred că undeva aici jocul se termină. Nimeni altcineva nu poate cumpăra această proprietate, nu se poate construi pe ea, decât dacă este alipită de o altă proprietate, iar lângă tine există numai proprietatea mea. Altfel, terenul tău este neconstruibil.
Am scos din buzunar un cec cu 110.000 de euro scris pe el și i l-am pus în față.
– Mătușă, te respect ca negociator priceput, ai reușit să obții un preț foarte mare pentru acest teren. Bravo ție. În acest moment, las pe masă un cec de 110.000 de euro. Dacă îl primești, mergem și facem actele, iar tu mergi la bancă și încasezi. În plus, îți găsesc unde să stai și îți plătesc pe viață chiria acolo. Dacă nu, nu o să revin cu o nouă ofertă, o să cumpăr terenul de pe partea cealaltă și gata.
Spune-mi ce decizi, ca să știu ce voi face”.
…
2019. Salonic, la o cafenea cu priveliște pe malul mării
– „Ilias, nu o să vând, nu insista. Prețul va mai crește!”
H: „Dar ai deja prețul de … 2024, pentru o proprietate pe care nu o poți vinde cui vrei, ești obligat de urbanism și ești obligat să recunoști că X are prioritate”.
– „Ceea ce spui mă jignește”.
H: „Vorbim despre afaceri, insultele și sentimentele nu sunt permise. Ai primit un preț foarte mare, vinde și continuă-ți viața mai departe!”
– „Și de ce să vând?” Ca să profite el?
H: „Dar cum va profita omul?” Vinzi cu prețul cel mai mare din ultimii 20 de ani… la urma urmei, dacă se întâmplă vreo minune și piața merge și mai sus, lasă-l să ia și el ceva. E sănătos, ia-ți marele profit și pleacă!”
– „Si dacă regret mai târziu?”
H: „Tatăl meu ți-ar spune să „vinzi acum și să regreți după!” Ia-ți profitul, închide poziția ta investițională și treci la următoarea oportunitate!”
– „Adică ce… să vând și după…”
H: „Mă plătești să te sfătuiesc. Ți-am spus părerea mea. Vrei să-ți spun o poveste despre ce i s-a întâmplat unei cunoștințe comune, lui C?”
– „Spune-mi, dar C este bogat…”
Un oraș din nordul Greciei, cu puțini ani în urmă
Povestește C, un prieten și client de-ai mei
– „După cum știi, locuiesc cu soția mea la etajul doi al blocului, cu părinții mei la parter și cu fratele meu la primul nivel. În ciuda confortului nostru financiar, părinții și-au dorit ca toți să fim împreună și nu am vrut să le stric plăcerea. Dar la un moment dat, am început să am o problemă cu soția mea, așteptam și al doilea copil și ea a insistat să ne mutăm într-o casă mai spațioasă.
Am discutat cu părinții mei și am convenit că, în loc să mă duc eu undeva departe, să cumpărăm unul din terenurile învecinate și să construim acolo casa pe care o dorim, în timp ce fratele meu a fost mulțumit de ideea că va lua și el apartamentul meu și și-ar dubla spațiul în care locuia.
Dar ce teren să alegem?
Alegerea
În stânga noastră era terenul mătușii mele, văduva fratelui tatălui meu. O proprietate cu multe probleme urbanistice, care nu a avut suprafața necesară ca să găzduiască o construcție rezidențială. Ar avea valoare doar dacă ar fi alăturată cu a noastră, care este mai mare și încă avem voie să adăugam o construcție pe ea. Totul s-a construit în jurul terenului mătușii, ea nu putea să vândă decât nouă. Prețul pieței a fost în jur de 40.000 – 50.000 de euro.
În dreapta noastră era o altă parcelă, cu expunere și formă mai bună, dar și preț dublu, 90.000 – 100.000 Euro.
Nu am avut nicio problemă financiară, puteam să luăm oricare dintre ele doream. Am spus, în final, să luăm terenul mătușii, din moment ce știam că se luptă financiar…
Prima ofertă
Mi-am sunat mătușa și i-am spus despre teren și despre interesul meu de a-l cumpăra. I-am oferit 60.000 de euro. Mi-a răspuns că se va gândi la asta și se va întoarce la mine, dar nu s-a mai întors niciodată! M-a lăsat mască! O femeie care locuia cu o pensie mică nu a vrut să vândă cu 60.000 de euro un teren care făcea 40.000 – 50.000 de euro!
A doua ofertă
A trecut ceva timp și am revenit la subiect. Am sunat-o și s-a oferit să treacă pe la noi acasă. I-am propus 70.000 de euro, dar ea a răspuns că după calculele sale, proprietatea ei valorează mult mai mult. Nu avea o ofertă similară, ceruse și agenților imobiliari să caute, dar cel mai mare preț pe care l-a găsit a fost 32.000. Cu toate acestea, ea hotărâse singură că proprietatea valorează mai mult!
– „Nu-mi voi vinde terenul pentru un chilipir! Eu și soțul meu ne-am luptat toată viața ca să îl obținem, mai bine aș mai trăi câțiva ani din pensia mea decât să o vând ieftin unui tip bogat ca tine”, mi-a spus ea răspicat, uitând aparent că nici ea, nici soțul ei nu avut de lucru în viețile lor. El era membru de rang inferior al unui partid politic, ea casnică, fără copii… Nici pentru teren nu au plătit, ca și tatăl meu…
„Mătușa mea, viața este scurtă! De ce nu vrei să trăiești mai bine acum că poți? Îți ofer mult mai mult decât prețul pieței pentru acest teren!”
– „Prefer să aștept și să îndur până obțin prețul pe care îl vreau, ca apoi să pot trăi tot cum îmi doresc, când va sosi momentul potrivit” mi-a spus mătușa mea care avea 74 de ani…
Nu poți învinge necunoscătorul pe propriul său teren
După o lună, am decis să trimit un prieten de-ai mei și să-i ofer 76.000 de euro. Dar „vulpea bătrână” a înțeles că este o încercare de-a mea și a respins oferta, cerând mai mult, fără să spună exact cât. Căzusem în capcana ei, licitând constant mai mulți bani în competiție cu… mine însumi!
Eram blocat într-un egoism prost și mă jucam în curtea ei… mătușa mea simțea că e în centrul lumii. Habar nu avea de investiții, nu realizase că în orice moment aș putea să mă retrag și să rămână fără cumpărător! Când nu am făcut nimic timp de o lună, ea mi-a vizitat părinții și apoi ei m-au întrebat când voi termina treaba cu ea. O situație aiurea…
Oferta finală
„Am sunat-o, fiind furios, și i-am spus că mă duc să o văd. Această glumă trebuia să se termine! Mărturisesc că nu o mai vizitasem de mulți ani, abia mi-am amintit adresa. Am intrat în casa ei și m-am uitat în jur. Mobilă veche, ieftină, mucegai pe pereți, o situație dificilă și neplăcută. Ceva de așteptat la o femeie care trăiește cu o pensie mică de văduvă…
După o scurtă discuție generală, m-am hotărât să trec la subiect…
„Mătușă, te înțeleg, ai și tu nevoile tale. Ai nevoie de bani și încerci să obții cât poți de mult din acest teren pe care ți l-a lăsat unchiul. Dar, cred că undeva aici jocul se termină. Nimeni altcineva nu poate cumpăra această proprietate, nu se poate construi pe ea, decât dacă este alipită de o altă proprietate, iar lângă tine există numai proprietatea mea. Altfel, terenul tău este neconstruibil.
Am scos din buzunar un cec cu 110.000 de euro scris pe el și i l-am pus în față.
– Mătușă, te respect ca negociator priceput, ai reușit să obtii un preț foarte mare pentru acest teren. Bravo ție. În acest moment, las pe masă un cec de 110.000 de euro. Dacă îl primești, mergem și facem actele, iar tu mergi la bancă și încasezi. În plus, îți găsesc unde să stai și îți plătesc pe viață chiria acolo. Dacă nu, nu o să revin cu o nouă ofertă, o să cumpăr terenul de pe partea cealaltă și gata.
Spune-mi ce decizi, ca să știu ce voi face”.
Cum să pierzi un joc pe care l-ai câștigat…
Am văzut în privirea ei mândrie, dispreț și suspiciune… a luat cecul în mâini și pentru o clipă a fost gata să-l accepte, dar apoi ceva s-a schimbat în privirea sa, ca o umbră care a trecut și a dispărut pentru o clipă. A lăsat cecul pe masă și mi-a spus:
– „Pentru că tu insiști atât de mult să-mi cumperi terenul, un om deștept și bogat ca tine, care are de toate, înseamnă că această proprietate valorează și mai mult! Mult mai mult! De aceea nu am de gând să-l vând pentru banii pe care mi-i oferi, gândește-te ce mai poți da și revino. Voi, niște oameni cu bani, nu vă veți bate joc de mine!”
M-am uitat la ea două secunde și apoi m-am uitat prin camera sa… femeia clar că nu înțelegea ce se întâmplă în jurul ei, nu știa de imobiliare și s-a gândit că voi continua să mă joc cu ea pentru totdeauna. M-am ridicat, am luat cecul înapoi și am plecat. Săptămâna următoare am cumpărat celălalt teren cu 95.000 și i-am trimis contractul. Mi-a răspuns că nu va accepta prețul pe care l-am oferit, indiferent ce aș face. Mie imi vorbea de rău despre oamenii bogați, părinților mei le spunea cât de mult îi iubește…
I-a luat aproape un an și jumătate până să-și dea seama că a pierdut un joc pe care îl câștigase deja! Și-a dat seama doar când a trecut pe lângă noi și a văzut că am început construcția pentru noua mea casă.
În viață, greșelile se plătesc…
Nu a trecut mult până când mătușa s-a îmbolnăvit grav. Nu avea bani deloc, așa că a fost nevoită să împrumute 25.000 de euro de la cineva, girând căsuța în care locuia și terenul pe care nu mi l-a vândut. Banii s-au cheltuit repede, nu avea cum să dea ceva înapoi și a ajuns în punctul în care a fost în pericol să piardă totul, să rămână în stradă, pentru că pur și simplu s-a încăpățânat să nu-mi vândă terenul ei”.
…
2019. Salonic, la o cafenea cu priveliște pe malul mării
– „Deci, îmi spui să vând”.
H: „Ai bani pe lângă?”
– „Nu, dar am această proprietate…”
H: „Pentru care ai o ofertă foarte bună. Dacă piața merge prost…”
– „… Mă voi duce la bănci și o să girez proprietatea ca să iau bani”.
H: „Ai băut ceva și băutura îți face rău? Dacă nu, vezi ce te face să spui prostii. Nu vei obține un împrumut fără venit stabil, numai prin garanția unei proprietăți. Sau vei primi ceva foarte puțin, disproporționat de puțin pentru valoarea sa”.
– „Bine, mă voi gândi la asta. Înțeleg ce spui. Totuși, permite-mi să spun încă ceva: Prietenul nostru comun este un nesimțit. Nu i-a luat terenul mătușii și a lăsat-o să fie aruncată în stradă”.
„Nepotul bogat dar și rău”…
H: „Hai să îți termin povestea… mătușa își acceptase soarta și era gata să ajungă pe stradă, în timp ce avea nevoie să plece în străinătate pentru tratament. Dar atunci s-a întâmplat o minune… Cineva s-a dus și i-a plătit datoriile (ajunseseră la 50.000 de euro), acoperind totodată și toate cheltuielile pentru a merge în Anglia, o întreagă avere. Când și-a revenit și a întrebat cine a făcut asta, i s-a spus că o fundație a ajutat-o.
Așa că, sănătoasă acum, continuă să-și înjure nepotul pentru că nu i-a cumpărat terenul și a forțat-o să riște să piardă totul. Din fericire, Fundația a salvat-o…”
– „… Să înțeleg că “Fundația” era nepotul său, prietenul nostru. Corect?”
H: „Corect. I-a salvat viața mătușii sale, dar i-a făcut pe toți să promită că nu-i vor spune cine a ajutat-o”.
– „La urma urmei, nepotul nu a fost chiar așa de rău…”
H: „Dimpotrivă, în jurul nostru sunt nenumărate persoane care au o situație financiară bună, care au muncit din greu și în același timp ajută în liniște o mulțime de oameni.
Și ca să ne întoarcem la ale noastre, gândește-te bine ce vei face!”
Viața este mereu imprevizibilă…
Clientul meu a vândut până la urmă, înjurându-mă, monologând „vinde și regretă”, suportând glumele cunoștințelor și prietenilor săi, care îi spuneau că a pierdut “profituri din viitor” (cum spun toți habarniști). După 4 ani, prețul încă este mare. În 2020, odată cu apariția coronavirusului, tatăl său a dezvoltat o problemă gravă de sănătate, iar asiguratorul lor a fost de acord să plătească pentru spitalizărea lui. Din fericire, omul a folosit banii de la vânzarea proprietății și și-a salvat tatăl, cu demnitate și responsabilitate. Apoi avocatul său a preluat în liniște problema asigurării, fără nevoia să accepte “orice”.
Eu zic că „ai dreptul” să fii lacom în viață când ești bogat (nici atunci nu e bine, dar să zicem că atunci nu te doare dacă pierzi). Când nu ești bogat și ești lacom, riști să te trezești cu probleme neașteptate, fără soluții. Și ghici ce … atunci nu te vor ajuta cei „deștepți” care înainte îți sugerau să fii și mai lacom.
Pe partida vieții, o dată o salvăm și apoi o câștigăm.
PS. Într-adevăr, uneori s-a întâmplat ca cineva să riște totul și să câștige până la urmă, să vândă la prețul cel mai mare posibil și să obțină bani pe care poate nici nu și i-ar fi imaginat. Dar experiența mea de 30 de ani în afaceri și vreo 20 de ani în investiții, m-a învățat că pentru fiecare om care „a dat lovitura”, am mai întâlnit alți zece care au ratat ocazia și majoritatea lor aveau nevoie de bani. Eu îți propun să îți marchezi profitul și să vinzi! “Vinde și regretă”, așa cum obișnuia să spună tatăl meu. Sau vinde, închide o poziție investițională și treci la următoarea, așa cum aș adăuga eu…
Tu ce părere ai?
Lasă comentariul tău