Așa că, fostul paznic s-a trezit înapoi în satul său, șomer, analfabet, fără bani, poate și fără prea multă inteligență. Dar avea două avantaje: provocarea de a supraviețui ieșirii în afara zonei sale de confort și apetitul pentru munca grea. Ar fi de ajuns pentru el? Gândește-te câți oameni spun în ziua de azi că le este greu, se plâng, dar practic nu prea vor să muncească, în ciuda faptului că au mai multe calificări și oportunități. Ei caută soluții ușoare la probleme dificile. Ce ar face el?
…
De-a lungul vieții mele am fost binecuvântat să am prieteni și de vârsta mea, dar și mai tineri, și mai în vârstă. În special cei mai în vârstă, cu înțelepciunea și experiența lor în viață și în afaceri, au fost și sunt întotdeauna pentru mine “lumina” care mi-a călăuzit drumul…
Vara anului 2000. O perioadă personală foarte proastă…
În anul 2000 am “reușit” să trăiesc al treilea meu „colaps financiar”. Încă o dată am ajuns în această situație fără ca acest eșec să-mi aparțină, de vină fiind încrederea oferită unor persoane care nu au meritat-o. Anumite „coincidențe” și „situații” ne aduseseră pe mine și pe Grigoris, în pragul prăpastiei (financiare). M-am simțit sufocat de nedreptatea trădării pe care o suferisem (din nou), m-am văzut încă o dată construind ceva ce se destramă din cauza unor factori externi, am simțit că devin un fel de Sisif…
Aveam 25 de ani, Grigoris avea 24 de ani și de multe ori simțeam că am trăit mai multe experiențe decât mulți pensionari…
Într-un restaurant din Agios Panteleimonas de pe muntele Olimp, cu vedere la golful Thermaikos…
Când i-am sugerat prietenului meu mai în vârstă, om de afaceri, să ne întâlnim, el a refuzat să mă întâlnească în Katerini, orașul nostru natal. „Vom merge în Olimp, vom vedea Thermaikos și vom discuta admirând priveliștea aceea”, a insistat el…
Din punct de vedere financiar, eram un dezastru. Bursa de Valori din Grecia se prăbușise în septembrie 1999 și toată lumea vorbea doar despre asta. În SUA, bula “dot.com” se intensifica pas cu pas și crease incertitudine în economiile lumii. Toate acestea m-au făcut să simt că pământul tremura sub picioarele mele, că nu aveam de ce să mă sprijin, deși reușisem să păstrăm ziarul nostru local și compania noastră de publicitate.
I-am explicat toate acestea prietenului meu. El știa ce s-a întâmplat cu mine și cum am fost înșelat, dar asta a contat puțin…
– „Ilias, nu vezi imaginea de ansamblu. Ești prins în problema ta și ești în pericol să-ți pierzi capacitatea de a înțelege ce se întâmplă aici, în țara noastră, în Grecia și în afara ei”.
I: „Poate exagerezi puțin?”
– „Aș spune că tu ești cel care exagerează. Nu ești nici primul, nici ultimul care a fost înșelat. Da, tu și Grigoris ați pierdut foarte multe împreună, dar pur și simplu ați ieșit din zona voastră de confort și acum trebuie să vă „reinventați”. Aveți toate armele să o faceți!
I: „Să ne reinventăm? Din nou? Asta este prea…”
– „… înainte să spui ce este, hai să-ți spun o poveste” mi-a răspuns și a comandat un vin alb, râzând de mine că am comandat o … apă plată. „Mi s-a spus că este adevărată, dar tu o poți considera doar o poveste, nu contează…”
Paznicul bordelului
„A fost odată într-un oraș mare un bordel cu femei. Acolo lucra un tânăr care avea deja o experiență îndelungată. Fusese dus în copilărie să ajute în calitatate de muncitor necalificat, dar l-au ținut și între timp l-au făcut paznic. Era analfabet, dar era loial și de încredere, se asigura că totul mergea bine la serviciu, era excelent în sarcinile sale. Locuia deja acolo într-o cameră mică, toată viața lui a muncit la bordel. Satul natal era destul de departe și nu mai fusese acolo de câțiva ani buni.
Într-o zi, a aflat că bordelul a fost vândut! Nu-l deranja, știind că orice persoană serioasă i-ar aprecia munca grea și salariul modest. „Nu deranjez pe nimeni, toată lumea mă iubește” s-a gândit el. Dar după ce l-a cunoscut pe noul proprietar, a rămas șocat…
Ieșirea din zona de confort
– „Bună dimineața! Sunt noul proprietar al afacerii și vreau să implementez câteva modificări aici, totul în conformitate cu noua legislație”.
– „Bineînțeles, domnule, voi face orice îmi spuneți, ca să mă conformez.”
– „Perfect. Vreau să începi să scrii numele clienților, măcar prenumele. De asemenea, la ce oră a venit fiecare dintre ei și la ce oră a plecat, cu care fată s-a întâlnit și dacă a rămas mulțumit de serviciile noastre.”
– „Îmi pare rău, domnule, dar nu știu să scriu. Dacă aceasta este o problemă, vă rog să-mi acordați câteva luni și o să învăț cât de repede pot, poate chiar în câteva săptămâni! O să găsesc o școală, nu vă faceti griji!”
– „Din păcate, acest lucru nu este posibil. Vreau ca înregistrarea să înceapă imediat, cel târziu săptămâna viitoare.”
– „Dar, domnule, lucrez aici de atâția ani, sunt sincer, muncitor, nu am creat probleme. Toată lumea vă poate spune că…”
– „Știu toate astea, dar dacă nu te poți adapta și nu poți urmări schimbările, ar trebui să-ți găsești un alt loc de muncă”.
Paznicul a simțit ca a fost tratat nedrept. De ce l-ar concedia după toți acești ani? Ce a fost atât de grozav la acest „modernism” încât nu a putut aștepta câteva luni? În câteva zile a fost concediat și înlocuit de cineva care știa să scrie…
Înapoi în sat
Așa că, fostul paznic s-a trezit înapoi în satul său, șomer, analfabet, fără bani, poate și fără prea multă inteligență. Dar avea două avantaje: provocarea de a supraviețui ieșirii în afara zonei sale de confort și apetitul pentru munca grea. Ar fi de ajuns pentru el? Gândește-te câți oameni în ziua de azi spun ca le este greu, se plâng, dar practic nu prea vor să muncească, în ciuda faptului că au mai multe calificări și oportunități. Ei caută soluții ușoare la probleme dificile. Ce ar face el?
Fostul paznic s-a întors acasa cu puținele sale bunuri. Era nou venit acolo. Era plecat din copilarie, tatăl lui îl dusese în oraș după ce îi murise mama… așa că nu putem spune ca a fost prea „bine-venit”. Oamenii aveau suspiciuni în privința lui, dar trebuia să găsească o cale de a supraviețui. Adusese și câteva unelte pe care le folosea la vechiul loc de muncă și cu acestea și-a găsit un loc de muncă ocazional, reparații la casa unui sătean, ziduri, garduri, etc.
Prima „misiune”
Într-o zi, în timp ce lucra, un consătean s-a apropiat de el și l-a observat lucrând…
– „Unde ai găsit ciocanul acela? Am nevoie și eu de unul și nu îl vinde nimeni pe aici”.
– „L-am cumpărat din oraș”.
– „Vreau și eu unul, dar nu am timp să merg. Unde se vinde?”
– „Este un magazin pe un bulevard mare, în spatele unei biserici…”
– „Dacă știi unde este, te rog să cumperi două ciocane de la el și alte trei unelte de care am nevoie. Cunoști bine orașul.”
– „Nu stiu dacă…”
– „Îți voi plăti cheltuielile și timpul tău, desigur costul instrumentelor și un profit pentru tine”.
Fostul paznic a mers în oraș, s-a întors peste două zile și a fost plătit.
Mai multe „misiuni”…
– „Tu ești expertul în unelte?” l-a întrebat cineva din sat după trei zile.
– „Eu sunt!” a răspuns el surprins…
– „Da, așa mi-a spus prietenul meu. I-ai adus cel mai bun ciocan, tot ce a cerut și nu l-ai furat, ești și onest”.
– „Dar de ce să-l fur?”
– „Poți, te rog, să mergi în oraș și pentru mine?” Am nevoie de această listă de echipamente…”
În câteva săptămâni fusese în oraș de mai bine de zece ori, cumpărând tot felul de unelte și alte produse care erau la cerere. Încetul cu încetul, a început să primească comenzi și din satele vecine. Nu au trecut trei luni și a încetat să lucreze în casa bărbatului. Făcea naveta spre oraș în mod permanent, furnizând unelte…
Cu cât îți înțelegi mai bine meseria, cu atât realizezi mai mult ce potențial are
Într-una dintre călătoriile sale în oraș, fostul paznic s-a gândit „de ce să călătoresc tot timpul? Nu ar fi mai bine să merg o dată pe lună și să plasez o comandă mare?” La întoarcere a organizat comenzile, în timp ce și-a asumat și primul risc: a încercat să prezică ce i se va cere în perioada următoare, pentru a le cumpăra din timp și a le avea la dispoziție. A plătit cash și a primit o reducere substanțială, la care nu s-a așteptat. A început să învețe să scrie și să citească, dar să facă și calcule corecte. Știa că va avea nevoie de toate acestea…
Nu a trecut mult timp până când s-a hotărât să-și deschidă primul magazin în sat, o veste care i-a încântat pe toți locuitorii, întrucât aceștia nu ar mai fi nevoiți să aștepte achizitionarea uneltelor. Totul ar fi disponibil în magazinul lui. A constatat că întotdeauna există oameni și companii care vor avea încredere într-un tânăr muncitor și serios pentru a-i oferi posibilitatea de a face următorul pas în afacerea sa.
În mai puțin de 2 ani avea un mic „lanț” de magazine, acoperind toate satele din zonă. Comportamentul lui nu a fost influențat într-un mod negativ, ci a continuat să fie zâmbitor și simplu, nu și-a cheltuit banii pe prostii, a continuat să economisească și să plătească cash pentru tot.
Înapoi în marele oraș
Dar când mai multe puncte mici de vânzare funcționează bine și proprietarul lor este un gospodar, atunci apar și mai mulți bani. Din acest motiv, puțin mai târziu a decis să se întoarcă înapoi în oraș și să deschidă acolo primul său mic magazin.
A studiat piața timp de o lună, a ales cu atenție locul și a început. Curând, afacerea a luat amploare iar primul magazin l-a ajutat să îl deschidă pe al doilea, apoi a ajuns să cumpere chiar și magazinul de unde se achiziționau ciocanele…
Milionar
Fostul paznic s-a căsătorit cu o femeie care era și ea dornică de muncă. Împreună au continuat să-și dezvolte afacerile. După ce a cucerit un mare oraș, s-a extins în următorul, până când, în câțiva ani, a devenit cel mai mare jucător din țară, cumpărând și vânzând mereu doar cash. Devenise milionar, dar nimeni nu-și putea da seama pentru că nu își schimbase comportamentul. Rămăsese un om simplu, fără fițe.
„M-am îmbogățit pentru că eram analfabet și am fost dat afară din bordel”
Anii au trecut și fostul paznic ajunsese unul dintre cei mai respectați oameni de afaceri din țară. Când a anunțat oficial că se retrage din afacere, lăsându-și copiii la conducere, cea mai mare universitate de profil economic-financiar din capitală l-a invitat să-l premieze pentru realizările sale. După ceremonie, a fost rugat să vorbească cu studenții și să le împărtășească experiența sa …
Unul dintre elevi a luat cuvântul și l-a întrebat:
– „Cum ați reușit să deveniți atât de bogat? Care a fost motivația dumneavoastră? Ce v-a făcut să lupțati pentru a reuși? Cum ați ajuns la acest nivel?
Răspunsul lui a surprins pe toată lumea…
– „Am devenit bogat pentru că eram analfabet. De aceea, mi-am pierdut slujba pe care o aveam, eram paznic într-un bordel. Dacă aș fi fost reținut, nu mi-aș fi început niciodată propria afacere în satul meu. Aș fi rămas în oraș, păzind acel bordel. Dar când am văzut că lumea mea se prăbușește și nu am avut ajutor de la nimeni, a trebuit să găsesc o soluție. Am muncit din greu, am rămas cinstit, am căutat ceea ce își doreau oamenii și le-am oferit calitate, seriozitate și servicii excelente. Dar, la urma urmei, dacă vrei să răspund într-o singură propoziție, aș spune pur și simplu că am fost norocos să fiu dat afară din acel bordel”.
…
Nopți nedormite…
Prietenul meu nu trebuia să-mi spună mai multe. Am schimbat subiectul și am început discuția despre politică, apoi ne-am întors în Katerini. Am petrecut multe seri gândindu-mă și chiar mai multe zile plănuind cu fratele meu. Planificând și muncind…
Deja în toamna lui 2000, Grigoris și cu mine am refăcut din temelii afacerea noastră și am început de la zero, schimbând fundamental tot ceea ce făcusem până atunci. (S-a dovedit că va trebui să facem asta de mai multe ori în viața noastră, dar nu știam la momentul respectiv).
În 2002, în județul nostru au fost aleși 13 primari. Noi am făcut campaniile electorale pentru toți, simultan, precum și pentru zeci de consilieri locali și județeni, care au fost aleși (în Grecia, consilierii sunt aleși prin marcarea numelui lor cu o cruce pe o listă întocmită în ordine alfabetică, și nu în ordinea priorităților partidului). Am început să ne dezvoltăm…. Tot în acest an am găsit primii noștri clienți mari / firme comerciale din Atena și am continuat să evoluam.
În 2003 am decis să plec din Grecia „înainte să intre în faliment” iar în 2004 am ales să mă mut în România și să o iau din nou de la zero, făcând lucruri mult mai mari decât mi-aș fi putut imagina…
Mereu cu povestea paznicului de bordel în mintea mea…
Și dacă eu și Grigoris ne-am descurcat după ce am ieșit din zona noastră de confort, crede-mă că și tu poți să o faci, dacă te afli într-un moment prost din viața ta. Vei avea nevoie de strategie și de muncă. Această muncă grea, timp de 12 – 16 ore pe zi, combinată și cu un plan, îți poate schimba viața…
Nu se termină totul într-un moment foarte rău.
Nu uita de paznicul bordelului…
Tu ce părere ai?
Lasă comentariul tău