Când ești „mort neȋngropat” ȋn afaceri, fără să-ţi dai seama că „ai murit” deja…

– „Avem două variante. Una este să plecăm ȋn România şi să urmăm compania noastră acolo”.

I: „ Foarte bine, o să vă placă foarte tare”.

– „Salariile noastre împreună vor fi în jur de 5.500 – 6.000 de euro pe lună, plus bani pentru casă, bani pentru distracţii şi biletele de avion. Dar trebuie să mergem în România, la București…”

I: „… o capitală europeană în creștere rapidă!”

– „Dar ce vor spune oamenii… cine pleacă în afară? Pleacă cei care nu au reuşit! De ce să plecăm din Grecia? Aici sunt prietenii şi tovarăşii noştri, aici ne distrăm. Să emigram de parcă n-am fi decât nişte sărăntoci? Nişte terminaţi?” s-a băgat în vorbă soţia lui….

I: „Deci eu sunt un sărăntoc şi un terminat pentru că am plecat în România?”

„Ştii ce spun oamenii despre tine?”

I: „Care dintre ei mai exact? Pesimiştii care supraviețuiesc fără perspectivă? Oamenii cu mintea deschisă care călătoresc? Cei capabili? Incompetenţii? Care dintre ei? Bunicile, unchii şi mătuşile? La ce lume te referi mai exact?”

– „La lume, Ilias! De ce un om căruia ȋi merge bine, pleacă în străinătate? De ce să plecăm? Ne vor considera eșuați, persecutați şi chinuiți, vor spune că am plecat ca să scăpăm de datorii”.

…

I: „ Voi ştiţi mai bine. Totuşi, şi în România vă veţi putea face relaţii, şi cu nume mai mari, să deschideţi multe uşi către… »

– „… în România oamenii sunt săraci!”

Seara, Grigoris m-a întrebat cum a mers întâlnirea…

I: „Am văzut doi ”morți neȋngropaṭi care încă nu ştiu că ”au murit deja…”

…

Grecia, înainte de 2010. Când esența vieții s-a pierdut…

Societatea greacă a cuprins întotdeauna elementul puternic de aroganță şi de „ignoranţă”. Mulți oameni superficiali, care au petrecut zeci de ani crezând că sunt grozavi dacă și-au luat o casă de vacanṭă sau dacă al lor copil „a intrat la facultate să studieze orice, chiar şi “cum să te bronzezi mai bine” ȋntr-un orăşel de provincie”, sau dacă au găsit pe cineva mai inferior, cineva care să le permită să se simtă grozav.

Cât timp am locuit exclusiv în Katerini (până ȋn 2003), mărturisesc că, de multe ori căzusem şi eu în astfel de capcane, judecam oamenii foarte superficial, după criterii complet materiale, folosind percepții depăşite, percepṭii de „sat” ale oamenilor care nu călătoriseră, nu încercaseră să înțeleagă lumea, ale oamenilor care credeau că ceea ce spunea liderul partidului lor este automat și corect.

România mi-a schimbat radical şi brusc orizontul, precum și felul în care ȋnṭeleg oamenii din jurul meu. Trăind în acelaşi timp într-o țară în ascensiune rapidă (România) și una în declin rapid (Grecia, care a fost ȋntreținută cu imprumuturi masive), am început să realizez că viața este mai complexă şi mai complicată. Într-o perioadă în care în Grecia, 90% dintre oameni se mulțumeau cu „bravo – trăiască” şi cu cuvinte frumoase, ignorând esența lucrurilor, i-am văzut pe români ieșind din cenuşă, schimbându-şi viața şi privind exclusiv la ceea ce au pierdut grecii… esenţa şi adevărul.

Diferenţa dintre „ce pare” şi „ce este cu adevărat”

În capitala Greciei am avut cunoștințe şi prieteni chiar înainte de a pleca în România. Din momentul în care am început să am afaceri ȋn Bucureşti, era normal să mă întâlnesc cu mult mai mulți oameni, şi aici şi ȋn Grecia. Ocupându-mă de imobiliare și investiții, am intrat în contact cu N oameni care şi-au manifestat interesul pentru astfel de oportunităṭi.

Cunoscusem însă acest cuplu de prieteni chiar înainte de a mă restabili ȋn București. Erau prieteni ai unui bun prieten de-al meu şi ne-am împrietenit foarte repede. Amândoi lucrau pentru o companie grecească serioasă. Mai întâi soțul şi-a găsit un loc de muncă, apoi şi-a adus şi soția la companie. „Middle Management” (cum spunem şi noi cei din Katerini), cu mulți ani de experienţă, engleză „săracă” și utilizarea computerului aproape inexistentă, ştiau numai lucruri de bază… 

Îşi cumpăraseră casa cu un împrumut (cu dobândă “sănătoasă”), aveau două mașini şi câștigau destui bani pentru a trăi decent. Cei din jurul lor credeau că au o poziție grozavă și salarii mari, lucru pe care şi ei l-au lăsat să se înţeleagă. De aceea erau extrem de solicitați în cercurile de prieteni… că „cine știe, pe viitor s-ar putea să-l vezi conducând compania”.

S-au descurcat extrem de bine în „aparenţă”, un element care probabil i-a făcut să se simtă mai bine în legătură cu „cine erau în realitate” de fapt…

(Personal, nimic din cele de mai sus nu m-a deranjat. Din moment ce erau plăcuți și politicoși în cercul de prieteni, cu un comportament inteligent şi o aură pozitivă, a fost plăcerea mea să-i întâlnesc împreună cu prietenul nostru comun, să zicem X).

Când viaṭa te surprinde…

Viața nu este o linie dreaptă. Are întotdeauna răsturnări de situaţie și surprize, mai ales când nu eşti pregătit…

La un moment dat mi-au spus să vorbesc cu X ca să ȋmi prezinte problema lor şi să le ofer sfatul meu. L-am întâlnit într-o noapte de vară, într-un restaurant de pe plajă…

X: „Ilia, vreau părerea ta, prietenii noştri m-au rugat să discutăm ceva…”

I: „Cu drag, spune-mi despre ce este vorba”.

X: „Compania la care lucrează va opri procesul de producție în Grecia. S-au săturat de combinația de probleme, greve și taxe”.

I: „Păcat, dar nu sunt nici primii, nici ultimii”.

X: „Corect. Au ales să-și mute fabrica în România, în imprejurimile Bucureștiului”.

I: „O alegere excelentă, are zeci de avantaje și bineînțeles impozite mult mai mici. De fapt, Bucureștiul ca oraș este acum o capitală europeană, nu are nicio legătură cu orașul pe care l-am găsit eu când am ajuns acolo acum câțiva ani”.

X: „Ești sigur?”

I: „Vino să vezi singur…”

X: „Nu voi veni, dar ştii… prietenii noştri au primit oferta să-şi urmeze compania în România”

I: „Minunat! Vor face bani şi vor evolua profesional!”

X: „Da, dar vor pleca din Grecia!”

I: „Aşa și?”

X: „Cum adică aşa şi ?” Ei îşi vor părăsi viața de aici şi vor emigra…”

I: „Dar nu vor merge la muncă în mine şi nici în îngrijirea bătrânilor, logic vor merge cu un pachet salarial atrăgător şi promovare…”

X: „… corect, compania va păstra doar 6 directori, îi va trimite în România cu o poziţie şi salarii mai mari, pentru a-i pregăti pe români şi a se ocupa de management”.

I: „Deci de la “Middle Management” vor ajunge la “Senior Management”, cum spunem şi noi ȋn oraşul meu.

X: „Da, dar… vor pleca din Grecia”.

I: „Dacă rămân aici, ce vor face?”

X: „Vor primi o compensație bună şi îşi vor căuta un nou loc de muncă”.

I: „Spune-le să înceteze cu prostiile și să vină în România!  Îsi vor schimba nivelul de trai! Îşi vor face cunoștințe! Se vor deschide uşi şi oportunităţi noi pentru ei!”

X: „Nu știu… ce să spun… o să le transmit…”

(…. asta pentru că mulți dintre prietenii mei care m-au văzut venind și plecând în România și mergându-mi bine, credeau că plec în Africa… chiar dacă nu-mi spuneau… aşa de mare a fost ignoranța lor despre ce se ȋntâmpla ȋn alte ṭări…)

Dilema

Câteva zile mai târziu, soṭul din acel cuplu m-a sunat…

– „Ilia, ne-ai făcut să ne gândim foarte profund…”

I: „De ce? Am făcut ceva rău?”

– „Tot cercul nostru de prieteni consideră că este o rușine să ne lăsăm casa şi să plecăm în România… doar tu zici că ar fi bine să plecăm… nevastă-mea le-a spus prietenelor şi au făcut mişto de ea, au întrebat-o dacă am suferit vreo nenorocire… îşi bat joc de mine şi îmi spun că dacă vreau o româncă trebuie să plec fără soţie, altfel nu am de ce să mă duc la săraci…”

I: „De ce sunt săraci?”

– „Dar nu-i vezi pe cei care sunt ȋn Grecia?”

I: „Grecia are locuri de muncă pentru seniori executivi care să vină din străinătate şi ai văzut că nu vin românii? Oferim posturi pentru forṭa de muncă “ieftină”, pentru asta au venit acești oameni. Creierele lor puternice, directorii etc. merg în alte țări”.

– „ Bre Ilia, oamenii ăştia mor de foame!”

I: „Eu locuiesc acolo şi tu ştii mai bine decât mine? OK, cum zici tu”.

– „Uite… pentru că dilema este mare, vreau să ne întâlnim și să discutăm, noi trei…”

I: „Care este dilema?”

– „Fie vom merge în România şi ne vom alătura echipei de conducere de acolo, fie vom rămâne în Grecia, vom lua pachetul de compensări şi vom pleca din companie. Cred că, cu banii din compensaţie, voi ajunge să-mi deschid o afacere …”

I: „Ok, hai să vorbim ȋndeaproape”.

„Morţi neȋngropaṭi”, care nu au înțeles că sunt „morți” deja…

Ne-am întâlnit în Atena, într-un restaurant de lângă piaṭa Constituṭiei (Suntagma)… soția lui se uita la mine de parcă i-aş fi înjurat tatăl care tocmai murise…soţul era tulburat și confuz…

– „Avem două variante. Una este să plecăm ȋn România şi să urmăm compania noastră acolo”.

I: „ Foarte bine, o să vă placă foarte tare”.

– „Salariile noastre împreună vor fi în jur de 5.500 – 6.000 de euro pe lună, plus bani pentru casă, bani pentru distracţii şi biletele de avion. Dar trebuie să mergem în România, la București…”

I: „… o capitală europeană în creștere rapidă!”

– „Dar ce vor spune oamenii… cine pleacă în afară? Pleacă cei care nu au reuşit! De ce să plecăm din Grecia? Aici sunt prietenii şi tovarăşii noştri, aici ne distrăm. Să emigram de parcă n-am fi decât nişte sărăntoci? Nişte terminaţi?” s-a băgat în vorbă soţia lui….

I: „Deci eu sunt un sărăntoc şi un terminat pentru că am plecat în România?”

„Ştii ce spun oamenii despre tine?”

I: „Care dintre ei mai exact? Pesimiştii care supraviețuiesc fără perspectivă? Oamenii cu mintea deschisă care călătoresc? Cei capabili? Incompetenţii? Care dintre ei? Bunicile, unchii şi mătuşile? La ce lume te referi mai exact?”

– „La lume, Ilias! De ce un om căruia ȋi merge binepleacă în străinătate? De ce să plecăm? Ne vor considera eșuați, persecutați şi chinuiți, vor spune că am plecat ca să scăpăm de datorii”.

I: „ Şi dacă nu urmezi compania şi stai aici, ce vei face?”

– „Nu ştiu încă, voi munci tot în domeniul meu. Sau fac altceva. Mă gândesc la un restaurant, avem un cerc atât de mare de cunoștințe și prieteni…”

I: „Dar nu cunoşti deloc meseria!”

– „Atâţia şi atâţia o fac, o s-o învăţăm şi noi. Ni se potrivește mai bine şi din punct de vedere social, o să vezi… ne vom face multe cunoștințe noi”, a adăugat soția…

M-am uitat la ei cu atenție. Mai întâi la el, apoi la ea. Apoi m-am uitat la masa din fața mea. Aveam pe limbă un vârtej de cuvinte să le spun, să-i trezesc, să le explic…

I: „ Voi ştiţi mai bine. Totuşi şi în România veţi putea face relaţii, şi cu nume mai mari, să deschideţi multe uşi către… »

– „… în România oamenii sunt săraci!”

Seara, Grigoris m-a întrebat cum a mers întâlnirea…

I: „Am văzut doi ”morți neȋngropaṭi”„ care încă nu știu că ”au murit„ deja…”

„Murind” în timp ce încă crezi că ești în viață…

În ultimii 10-15 ani, sute de mii de greci și-au pierdut locurile de muncă bine plătite și nu le-au mai regăsit, de multe ori neavând nici o alternativă, nici o oportunitate.

Dar prietenii mei nu aparțineau acestei categorii. Spre surprinderea CEO-ului acelei companii, aceștia au ales să ia pachetul de compensări şi să plece din firmă. Ei m-au anunțat cu mândrie la telefon cum l-au… „pedepsit” şi că sunt mari patrioți greci. Când CEO-ul le-a spus că în doi-trei ani soţul putea deveni numărul 2 al companiei în România şi se vor deschide orizonturi şi pentru Grecia după câțiva ani, le-a răspuns că nu este dispus să “vândă” Grecia pentru bani şi poziții şi că nimic nu se compară cu modul de viață grecesc. (Cuvinte frumoase, dar tot goale…)

„Sinuciderea” lor s-a dus la bun sfârșit, în ciuda rugăminților persistente ale celorlalţi care au plecat în România, care le-au cerut să-i urmeze şi le-au descris un mod de viață aproape idilic. Nu, se hotărâseră şi erau mândri de alegerile lor, fapt pe care l-au confirmat în discuțiile cu cunoscuții şi prietenii! Au reușit să câștige aprecierea tuturor! La capitolul „ce vor spune oamenii” au luat notă maximă!

Soţul a primit niste oferte „bunişoare” de a lucra în alte firme din Grecia, cam cu acelaşi salariu, dar pentru că nimeni nu i-a oferit un post şi soţiei, le-a respins pe toate. Ea însăși și-a găsit locuri de muncă cu salarii foarte mici și a refuzat să meargă undeva şi să „înceapă de la zero”.

Ea a fost cea care a insistat să-și deschidă rapid restaurantul… „să devină șefi și să lucreze împreună”. Când m-au anunțat, le-am sugerat să meargă inainte să lucreze ca angajați într-un restaurant timp de 6-12 luni, să înțeleagă afacerea, să meargă eventual la o școală… „să nu se ducă precum oile la abator”. Au râs și m-au ignorat = a fost ultima dată când le-am oferit sfatul meu.

Nu am fost la deschiderea restaurantului, dar l-am vizitat după un timp şi i-am văzut pe amândoi cu o băutură în mână stând relaxați și vorbind cu oamenii. Restaurantul lor era aproape gol, deja multe restaurante concurente se închideau unul după altul, dar ei „erau șefi, nu se ocupau de detalii”…

În mai puțin de doi ani, au pierdut toți banii pe care îi primiseră drept compensare, dar și banii pe care i-au împrumutat cu credit ipotecar. Grecia şi România au semnat acorduri cu FMI. România şi-a luat măsuri corecte şi a rezolvat problema ȋn 18 luni, Grecia a decis să ia măsuri populiste şi criza s-a prelungit pentru mai mulṭi ani… Aşa că, după câteva luni, cuplul a fost forțaț să închidă restaurantul, datorând bani oricui vorbea limba greacă…

Şi oficial au “murit” financiar…

O decizie care a schimbat pentru totdeauna două vieți

Fiind cunoscut pentru cât de naiv sunt, ȋn momentul ȋn care X m-a sunat și mi-a spus că prietenii lui își caută un loc de muncă, am încercat să-i ajut. Nu am găsit nimic în Grecia, dar am reușit să găsesc două salarii în România, suficiente pentru o viață decentă și un restart…

Am vorbit la telefon cu soțul, care între timp ȋşi schimbase opiniile politice. A devenit frustrat şi a respins pe toṭi şi toate, considerând că toată lumea este vinovată pentru distrugerea lui. Când i-am spus ce le-am găsit și i-a transmis soției sale, ea i-a luat telefonul din mână furioasă şi m-a insultat, spunându-mi că „nu am renunţat la tot ca să ajung în România ta de rahat”.

Deci nu au “murit” numai financiar, ci şi spiritual… psihic şi emoțional…

Şase luni mai târziu lucrurile stăteau mult mai rău… indiferent de uşa la care băteau, aceasta rămânea închisă. Supraviețuirea devenise un coșmar zilnic… cu nervii ȋntinşi la maxim și cu psihicul într-o stare mizerabilă, soţii nu și-au putut găsi niciun loc de muncă în Grecia, în timp ce, treptat, tot cercul lor de prieteni s-a îndepărtat…

Până la urmă nu au mai suportat și au plecat în Germania. El ca muncitor în fabrică, iar ea ca şi cameristă la un hotel…

Nicio muncă nu este o rușine, dar când unii oameni au de ales între siguranţă și progres și aleg incertitudinea şi necunoscutul, atunci are sens să spui „păcat”.

I-am mai întâlnit întâmplător o singură dată. Soțul mi-a vorbit, cu o voce „frântă” și pe un ton de scuze…

– „Ai avut dreptate, Ilia. Ai avut dreptate, fir-ar… numai tu ne-ai spus adevărul pe faṭă»

I: „Acesta este de puțină importanță acum. Caută să te pui pe picioare şi să mergi înainte. Viața nu se termină dintr-o decizie greșită”, i-am spus, dar fără să fiu atât de sigur…

Recent am mai auzit de ei… Soṭia (care arăta groaznic, culmea) ȋl părăsise pe soṭ, ȋşi găsise un bogat ȋntr-o altă ṭară. A plecat cu copilul lor. Soṭul, un bărbat după care “leşinau” femeile acum 20 de ani, este astăzi “o umbră” din ce a fost… cu probleme grave de sănătate şi cu capul mereu plecat…

Deschide-ți mintea ca să ieși din baltă

Astăzi mi se pare tragic să aud că o grămadă de greci continuă să subestimeze alte țări, continuă să se autodistrugă în Grecia, continuă să facă aceeași greșeală iar și iar cu speranṭa că vor ajunge la un rezultat diferit… Cam aceeaşi abordare o au şi mulṭi români. Nu cu subestimarea ṭărilor, ci cu refuzul de a munci cinstit ȋn ṭara lor, pentru că au adoptat deja psihologia de “a nu fi sluga altora”. De multe ori preferă să plece pentru condiṭii mai proaste, numai ca să “scape de aici”, refuzând oferte mult mai bune…

În acelaşi timp, o grămadă de alṭi oameni continuă să caute calea ușoară, continuă să creadă că pot ajunge sus fără să muncească din greu, continuă să-și piardă timpul, să piardă ani productivi… de neȋnṭeles…

Una din primele expresii pe care le-am ȋnvăṭat ȋn România (iubesc expresiile şi proverbele româneşti) este aceasta de “mort neîngropat”. Se referă la cineva care este superficial şi a decis ȋn deplină conştiinṭă să urmeze un drum care ȋl va distruge financiar… pe parcursul anilor am cunoscut sute de oameni ȋn starea aceasta, ȋn România, Grecia şi ȋn alte ṭări…

Patru sfaturi simple, dar utile

Viața este a ta şi numai a ta. Tu vei decide şi ȋṭi vei asuma drumul tău. Dar dacă ești blocat astăzi, permite-mi să-ți propun patru lucruri, cu experienṭa mea de aproape 35 de ani de muncă (da, din copilărie), mari dezastre și succese şi mai mari:

• Întoarce-te și re-studiază „elementele de bază” ale vieții, așa cum este ea și nu așa cum ți se spune că este „cool” să crezi.

• Deschide-ți mintea, decide să muncești din greu (dar cu strategie şi plan) și dacă trebuie să faci lucruri incomode.

• Încearcă să ieşi din baltă, sa ieşi din vârtejul căutării de soluţii stupide şi uşoare. Ştiu că mereu “soluṭia următoare, care promite bani fără muncă” pare promiṭătoare din nou, dar nu face altceva decât să te ȋntârzie.

• Pregateşte-ți un plan de viață și concentrează-te asupra modului în care vei face pași ȋnainte, fără să ȋṭi pese de părerea unchiului, a mătușii, a prietenilor sau a celor din jurul tău care sunt atât de leneşi ȋncât au transformat leneveala ȋntr-o “ideologie” (sunt milioane de astfel de oameni).

Vei trăi o singură viață. Caută să găsești esența modului în care vei sta pe picioarele tale, fără să-ți pese de ce vor spune alții sau fără a avea pareri preconcepute, lucrurile se schimbă ȋn viaṭă, se schimbă chiar repede. Din păcate sau din fericire, nimic în viață nu este sigur, decât tot ce vei crea cu strategia, planul şi munca ta…

Tu ce părere ai?